Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Debutul Romaniei la Cupa Mondiala: vom reusi sa jucam ofensiv?

Debutul Romaniei la Cupa Mondiala: vom reusi sa jucam ofensiv?

     Dupa parerea mea, editia 2011 a Cupei Mondiale va reprezenta, pentru echipa noastra, cea mai grea campanie dintre toate cele sase pe care le-a purtat pana acum. Aceasta observatie nu se vrea nici alarmista si nici pesimista. Dupa cum nu ascunde nicio intentie rauvoitoare la adresa echipei, a jucatorilor, antrenorilor sau a Federatiei; si nici nu urmareste sa minimalizeze, in vreun fel, performanta calificarii Nationalei la cea de-a saptea editie a Cupei Mondiale. Este, pur si simplu, o observatie onesta si, cred eu, deloc exagerata avand in vedere circumstantele actuale ale rugby-ului romanesc, precum si evolutia de ansamblu a selectionatei noastre in ultimii ani si, in particular, maniera in care s-a calificat la Cupa Mondiala. O calificare obtinuta cu dificultate, la limita si in conditii de maxima tensiune.
    
     Dominata de-a lungul Cupei Europene a Natiunilor, uneori mai clar decat ne-am fi dorit si asteptat, de catre Georgia, Rusia si chiar Portugalia, formatia noastra a trebuit sa sufere, trecand prin chinurile recalificarilor. Nu a fost o misiune usoara, Tincu si ai sai fiind nevoiti sa strabata un drum intortocheat, presarat cu adversitati si obstacole (nu doar fizice). In cele din urma „Stejarii” au reusit sa se califice, invingandu-i, mai intai, pe lusitani si, mai apoi, pe uruguayeni intr-un meci de baraj desfasurat in doua manse.
    
     Prin urmare, calificarea reprezinta o performanta care trebuie apreciata, cu masura, e adevarat, dar apreciata; dupa cum trebuie apreciat efortul jucatorilor si al antrenorilor care au avut o contributie esentiala la aceasta reusita. Ratarea calificarii ar fi insemnat un esec de proportii care ar fi putut avea un impact – indraznesc sa afirm – devastator asupra sanatatii, si asa destul de subrede, a rugby-ului romanesc.
    
     Sa ne bucuram, deci, pentru calificare, dar – atentie! - sa avem grija sa nu ne amagim considerand ca participarea la „summit”-ul din Noua Zeelanda ar rezolva criza si problemele de fond ale rugby-ului nostru.
    
     Revenind la turneul din Noua Zeelanda, sa consemnam realitatea dura a grupei din care facem parte; o grupa foarte, foarte grea, cu Anglia, Scotia, Argentina si Georgia, aceasta din urma fiind singura echipa cu care ne-am putea compara din punct de vedere valoric. Intre Anglia, mai ales, Scotia, Argentina si formatia noastra exista o neta diferenta de valoare pe plan tehnic, tactic si al conditiei fizice; in mod logic, aceste trei meciuri se anunta a fi extrem de dificile pentru echipa noastra.
    
     Stilul celor trei redutabili adversari nu va constitui o surpriza pentru jucatorii si antrenorii nostri. Englezii, scotienii si argentinienii, vor juca in viteza, combinativ, impunand, de la inceputul partidei, un ritm intens cu care echipa noastra nu este obisnuita. In asemenea conditii, este de asteptat ca formatia noastra sa fie obligata sa evolueze, lungi perioade de timp, sub o continua presiune in toate sectoarele jocului.
    
     Avand in vedere acest potential scenariu, intrebarea care se pune este urmatoarea: in ce masura va fi capabila echipa noastra sa absoarba aceasta presiune exercitata de adversari reusind, in acelasi timp, sa reactioneze pe plan ofensiv?
    
     Mi se pare absolut necesar ca „Stejarii” sa reactioneze in fata asaltului adversarilor deoarece este foarte dificil sa joci un meci intreg sub presiune. De fapt, la un asemenea nivel este practic imposibil ca o echipa sa reziste, in mod onorabil, intr-o stare de „asediu” jucand sub o presiune continua.
    
     Teoretic, pentru a contracara aceasta situatie, ar trebui ca echipa noastra sa caute, inainte de toate, sa echilibreze jocul la nivelul posesiei balonului. Aceasta ar presupune, in primul rand, castigarea propriilor baloane in tuse si in gramezile ordonate. Odata castigat balonul, va conta enorm clarviziunea perechii de mijlocasi care va trebui sa stie foarte bine ce sa faca si cum sa foloseasca baloanele castigate.
    
     Aici intervine un alt factor important: capacitatea echipei de a varia jocul, alegand cele mai potrivite optiuni de atac. Mijlocasul la gramada poate combina cu inaintasii sai; sau, poate lansa atacuri pe langa gramada; sau, poate deschide jocul catre „uvertura”. La randul sau, mijlocasul la deschidere poate lansa linia de treisferturi; ori, poate dirija jocul echipei prin lovituri de picior de urmarire pentru centri si aripi; sau, poate incerca controlarea jocului prin lovituri lungi, in tuse, pentru a mentine, cat mai mult, jocul in terenul adversarilor. Ocuparea terenului printr-un joc de picior sigur si precis poate constitui, in anumite conditii, o tactica eficace.
    
     Pentru a reusi realizarea unui echilibru in planul posesiei balonului, echipa noastra trebuie sa indeplineasca, in opinia mea, cateva conditii fundamentale:

     Sa execute corect lucrurile simple. Aceasta inseamna acuratete in executia procedeelor de baza (pasa, placaj, lovituri de picior) ceea ce ar duce, in mod firesc, la diminuarea procentajul de erori.
    
     Inaintarea trebuie sa reziste in fazele fixe, necedand niciun pas in gramezile ordonate. Daca gramada este vulnerabila si instabila, intreg edificiul se va prabusi.
    
     Repuneri precise in tuse pentru a ne castiga baloanele.
    
     Eficienta maxima in jocul la sol pentru recuperarea balonului. Jocul la sol reprezinta un sector vital al rugby-ului modern, iar toti adversarii nostri, fara exceptie, vor cauta sa ne domine in aceasta faza a jocului.
    
     Joc de picior precis al „uverturii” si al fundasului. Imprecizia jocului de picior nu ar face altceva decat a oferi baloane de contraatac adversarilor
    
     Organizare defensiva solida, capabila sa stavileasca „cavalcadele” adversarilor.
    
     Usor de zis, usor de scris, dar nu tocmai usor de infaptuit.
    
     Un rol important in evolutia echipei il constituie prezenta unui adevarat lider. Un capitan de echipa indeplineste un rol crucial in cadrul grupului, iar Marius Tincu trebuie sa isi asume, in totalitate, acest rol.
    
     Din pacate, inteleg ca Tincu nu si-a revenit complet in urma accidentarii la genunchi din cauza careia nu va putea evolua, probabil, un meci intreg. Inlocuitorul sau, banuiesc ca va fi Cristian Petre, va trebui sa se ridice la inaltimea unui lider capabil sa isi conduca trupele intr-o campanie care se anunta a fi foarte grea.
    
     Aspectul, insa, care, dupa parerea mea, va avea o influenta covarsitoarea asupra evolutiei de ansamblu a echipei noastre il reprezinta mentalitatea cu care jucatorii nostri vor aborda meciurile din grupa.
    
     Daca abordam aceasta competitie cu ideea ca „finala” noastra este meciul cu Georgia, iar in cele trei partide cu Scotia, Argentina si Anglia, nu avem absolut nicio sansa, incovoindu-ne sub povara statisticilor si ierarhiilor mondiale, singura intentie fiind evitarea unor infrangeri rusinoase, atunci, din pacate, sunt putine sanse de a avea un turneu reusit.
    
     Sigur ca trebuie sa fim realisti, sa recunostem superioritatea adversarilor si sa ne cunoastem posibilitatile si limitele. Cunoscand foarte bine propriile calitati si neajunsuri, acest grup de jucatori si antrenori poate construi strategia de joc cea mai potrivita pentru echipa.
    
     Realism nu inseamna, insa, resemnare. Realism inseamna analizarea si aprecierea cat mai corecta a fiecarui adversar si, in consecinta, pregatirea unui plan de lupta adecvat.
    
     Luciditatea si realismul nu trebuie sa se incline, orbeste, in fata „fortei destinului” rugby-ului mondial. Respectandu-ne adversarii, recunoscandu-le valoarea, trebuie sa incercam sa transformam luciditatea si realismul intr-o arma care sa intareasca echipa, nu sa o slabeasca.
    
     Si revenind la mentalitate, imi ingadui sa reiau o idee mai veche dintr-un articol precedent: mentalitatea de invingator nu este un apanaj al echipelor „mari”. Orice echipa, indiferent de grupa valorica careia ii apartine, trebuie sa nazuiasca catre formarea unei asemenea mentalitati. Iar aceasta idee este valabila si pentru echipa noastra.
    
     Mentalitatea de invingator poate oferi fiecarui jucator acel centimetru in plus gratie caruia isi poate depasi propriile sale limite, pasind din teritoriul celui resemnat in teritoriul celui care indrazneste.
    
     Prin urmare, intrebarea care se pune, este:
    
     Sunt capabili jucatorii nostri sa intre pe teren cu o mentalitate de invingatori?
    
     Stim foarte bine ca mentalitatea de invingator nu va anula decalajul tehnic si tactic si nici nu va imbunatati peste noapte tehnica individuala a jucatorilor. Dar, forjarea unei mentalitati de invingator va face acest grup mai puternic, ingaduindu-i sa intre pe teren, chiar si in fata Angliei, cu incredere. Mentalitatea de invingator nu aduce, in mod automat, victoria; dar ii „injecteaza” echipei noastre „serul” increderii in fortele proprii si in capacitatea de a lupta pana la sfarsitul meciului.
    
     Nu caut sa dau lectii de patriotism nimanui. Nu caut sa incurajez echipa nationala prin exprimari patetice, pompoase, spoite cu fardul ieftin al unui nationalism de parada. Vreau doar sa subliniez, cu sinceritate si convingere, urmatoarea idee: mentalitatea are un rol urias in formarea identitatii unei echipe, indiferent de locul pe care il ocupa in clasamentul mondial.
    
     O echipa „mica” inarmata cu o asemenea mentalitate este mult mai bine pregatita pentru a face fata rigorilor unei competitii precum Cupa Mondiala, decat o echipa resemnata cu conditia sa de echipa invinsa.
    
     Asa dupa cum exista diferite drumuri care duc catre victorie, asa exista si cai diferite care duc catre infrangere. Pentru ca una este sa pierzi, depunand armele inainte de a pasi pe teren, coplesit si impacat cu soarta de victima sigura in fata gigantilor rugby-ului mondial. Si alta este sa pierzi luptand si “cazand” cu fata la adversari, avand constiinta datoriei implinite, castigand respectul adversarilor, spectatorilor, suporterilor, coechipierilor si al intregii Planete Ovale.
    
     De aceea mi-as dori sa vad o echipa a Romaniei in stare de revolta. O revolta impotriva conditiei de echipa ”fara nicio sansa”; o revolta impotriva etichetei de “echipa care a fost, candva, aproape de Turneul celor V Natiuni”, dar care acum “reprezinta un rugby in declin”; o revolta impotriva neancrederii care a invaluit si inca invaluie, in mod mai mult sau mai putin evident, acest grup de jucatori si antrenori; o revolta impotriva neputintei si mediocritatii; o revolta impotriva propriilor indoieli si inhibari; o revolta impotriva propriilor limite.
    
     As dori sa vad o echipa capabila sa transforme adversitatea si criticile, justificate si nejustificate, sarcasmul si ironiile care au insotit-o, uneori, de-a lungul drumului calificarii, frustrarile si neamplinirile, intr-un „aliaj” care sa sporeasca puterea jucatorilor in infruntarile cu cei mai puternici decat ei.
    
     Aceasta este echipa Romaniei pe care mi-as dori sa o vad la Cupa Mondiala, editia 2011.
    
     Eugen Cionga
     Toronto

Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC
01 Iun. 2016

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC

Astazi, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti, cu incepere de la ora 19.00, se disputa partida dintre selectionata Romania A si Crawshays Welsh RFC. ?Jocul face parte din planul echipei noastre...
Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax
30 Apr. 2016

Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax

Internationalul roman Vali Ursache si-a prelungit intelegerea contractuala cu echipa sa de club, US Oyonnax, pe o perioada de trei ani, dupa cum anunta site-ul oficial al gruparii franceze. Oyonnax...
Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper
26 Nov. 2014

Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper

Graham Rowntree, antrenorul Angliei cu inaintarea, a declarat ca ii vor acorda o atentie deosebita capitanului Australiei, Michael Hooper, in meciul de sambata de pe Twickenham.
Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari
07 Nov. 2014

Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari

Nationala Romaniei incepe sambata, 8 noiembrie, seria meciurilor test din acest final de an. Prima adversara este selectionata SUA, care a jucat deja weekendul trecut un meci istoric pentru ei,...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti