Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Australia: Intre Tri-Nations si turneul european

Australia: Intre Tri-Nations si turneul european

     Spre deosebire de rivalele sale, Noua Zeelanda si Africa de Sud, care vor disputa cate patru meciuri in turneele lor in Europa, Australia a organizat o „campanie” mai lunga in cadrul careia va juca nu mai putin de 7 partide. Australienii vor juca 4 teste, cu Tara Galilor, Italia, Irlanda si Scotia, iar sub titulatura Australia A vor disputa alte 3 meciuri, cu Ospreys, Irlanda A si Scotia A.
     Turneul european – incercarea tinerilor si confirmarea consacratilor
    
     Structura diferita a turneului „Cangurilor” dezvaluie intentiile antrenorilor australieni cu privire la scopurile acestei campanii. Urmarind pregatirile australienilor si declaratiile antrenorilor, apare limpede faptul ca turneul are doua scopuri principale: posibilitatea testarii unor jucatori tineri si incercarea unor vechi titulari pe alte posturi decat pe cele pe care sunt obisnuiti sa joace.
     De altfel, acesta este motivul pentru care Connolly a adus in Europa un lot format din 37 de jucatori. Daca ar fi jucat doar patru meciuri-test, el nu ar fi avut ocazia sa arunce in lupta pe toti tinerii pe care i-a inclus in lotul largit. Chiar daca rezultatele nu reprezinta prioritatea absoluta a acestui turneu, Connolly nu isi putea permite sa atace meciurile-test cu debutanti. Asa incat, cele trei partide, cu Ospreys si echipele secunde ale Irlandei si Scotiei, constituie o excelenta oportunitate de a testa tinerii jucatori cu speranta ca unii dintre ei vor deveni viitori titulari.
     Australia a avut o evolutie slaba in Turneul celor Trei Natiuni, si, drept urmare, antrenorii „Cangurilor” au trebuit sa propuna un plan de redresare a situatiei devenita, daca nu critica, cel putin ingrijoratoare. In aceste conditii, turneul european din aceasta toamna capata o importanta deosebita pentru staff-ul tehnic australian., pentru ca el poate simplifica (sau complica) optiunile strategice in vederea Cupei Mondiale de anul viitor. Acest turneu va arata care este „starea natiunii” rugbystice australiene, in acest moment, identificand aspectele fundamentale ale jocului si ale selectiei asupra carora antrenorii vor trebui sa isi canalizeze atentia in perspectiva pregatirii „summit”-ului de anul viitor.
     Intr-un fel, situatia lui John Connolly se aseamana cu situatia in care s-a aflat Graham Henry, in urma cu doi ani, cand l-a inlocuit pe John Mitchell la carma selectionatei All Blacks. Sosit dupa esecul Noii Zeelande de la Cupa Mondiala din 2003, Henry a impus o anumita strategie pe care a urmat-o cu consecventa, pornind decis la reconstructia gramezii si la formarea unui lot care sa asigure acoperirea fiecarui post de catre doi jucatori.
     „Navigand” in siajul „corabiei” australiene care a „naufragiat”, in toamna anului trecut, pe malurile Tamisei, sub conducerea lui Eddie Jones, nu ii este usor lui John Connolly, in calitatea de nou antrenor al „Cangurilor”, sa readuca „nava amiral” a rugby-ului australian pe linia de plutire. Dupa cum cititorii isi vor aminti, cu siguranta, in meciul de pe Twickenham linia intai australiana a fost, pur si simplu, pulverizata, pilierii „Wallabies” suferind o crunta umilinta. Connolly a schimbat pilierii, a format un grup nou de 5-6 pilieri, dar tinerii folositi in Turneul celor Trei Natiuni s-au dovedit, deocamdata, inca „prea mici pentru un razboi atat de mare”.
    
     Reconstruirea liniei intai – o prioritate absoluta
    
     Dupa evolutiile de anul trecut si din acest sezon, este clar faptul ca reconstructia liniei intai trebuie sa constituie prioritatea principala a antrenorilor australieni. Criza gramezii „Cangurilor”, declansata anul trecut de catastrofa de pe Twickenham, a continuat si anul acesta. Este adevarat, nu la aceleasi proportii, deoarece inaintarea nu a mai fost „demolata” ca anul trecut si nu s-a mai ajuns in situatia umilitoare a gramezilor simulate. Dar nu cu o asemenea „realizare” pot fi multumiti australienii. Cei care se multumesc cu putin, vor obtine putin, si nu acesta este cazul Australiei, singura natiune care se poate lauda cu castigarea a doua titluri mondiale!
     John Connolly a aruncat in lupta cativa pilieri tineri, precum Rodney Blake, Benn Robinson, Guy Shepherdson, alaturi de Greg Holmes, folosit deja de Eddie Jones in turneul european de anul trecut, si de veteranul Al Baxter (29 de ani, 38 de selectii). Ei au evoluat cu curaj, dar niciunul nu a impresionat, iar prezenta lor nu a rezolvat, deocamdata, problema de fond care este lipsa unor pilieri de valoare internationala. Dupa cum s-a vazut in primul test impotriva Noii Zeelande, din cadrul turneului Tri-Nations, Shepherdson si Holmes au fost dominati categoric de Woodcock si Hayman . La fel, Rodney Blake si Benn Robinson s-au inclinat in fata lui Os du Randt si a colegilor sai. Prin urmare, pilierii australieni au avut o comportare, in general, mediocara neridicandu-se la nivelul neo-zeelandezilor si sud-africanilor.
     Connolly incearca sa reconstruiasca un solid „cap” de gramada in jurul pilierului stanga Greg Holmes care pare a se bucura de deplina incredere a antrenorilor sai. Holmes a fost lasat sa se odihneasca inaintea ultimului meci din Tri-Nations, impotriva Africii de Sud, el continuand insa un program separat de pregatire fizica. Punand accentul pe pregatirea musculara, Holmes a crescut in greutate cu aproape sase kilograme, ‚sarind” de la 112 Kg la 118 Kg. Din pacate, o accidentare suferita la antrenamente l-a facut indisponibil pentru turneul european, el fiind inlocuit de Nic Henderson. Absenta lui Holmes poate conduce la posibila utilizare a lui Al Baxter, care, de obicei, joaca pe partea dreapta a gramezii, ca pilier stanga.
     Rodney Blake (1,90m, 130 Kg) reprezinta, fara indoiala, o impresionanta prezenta fizica, dar este, inca, un pilier crud, cu o tehnica rudimentara, si care are probleme serioase in fata unor veterani ai postului. Prioritatea sa trebuie sa fie imbunatatirea tehnicii, pentru ca altfel va fi o prada usoara pentru mult mai experimentatii adversari pe care ii va infrunta la Cupa Mondiala. Speranta antrenorilor este ca in duelurile cu adversarii directi pe care ii vor intalni urmatoarele partide, tinerii pilieri australieni vor castiga experienta, experienta care le va fi folositoare in viitor.
     Faptul ca australienii nu ii vor infrunta, in cadrul actualului turneu, pe francezi si pe englezi, a caror pilierii se numara printre cei mai buni din lume, va usura intrucatva sarcina tinerilor pilieri „Wallabies” care nu vor avea de suportat formidabila forta a lui Marconnet, de Villiers, White sau Sheridan. Asta nu inseamna ca ei vor avea o viata linistita in fata galezilor, irlandezilor, scotienilor si italienilor. Deloc, pentru ca Jones, Hayes, Perugino si ceilalti le vor da, cu siguranta, mult de furca lui Blake si coechipierilor sai. Ceea ce vreau sa spun este ca pilierilor australieni le va fi mai usor sa inceapa procesul de „calire”, fizica si tehnica, infruntandu-i pe galezi si scotieni, de exemplu, decat pe francezi si englezi.
     In privinta liniei a doua si a liniei a treia, nu cred ca australienii au probleme deosebite, ei avand, intotdeauna, jucatori de valoare in aceste compartimente. Sharpe si Vickerman se numara printre cei mai buni specialisti din lume pe acest post, iar Chisholm nu este departe de nivelul lor. Hugh McMeniman (23 de ani, 2,00 m, 114 Kg) care poate evolua si pe postul de flanker, are deja 6 selectii, iar foarte tanarul James Horwill (21 de ani, 2,00m, 115 Kg) este anuntat ca un jucator cu mari calitati care poate folosi turneul ca o rampa de lansare catre o potentiala titularizare la viitoare Cupa Mondiala.
     In ceea ce priveste linia a treia, remarc cu placere revenirea lui David Lyons (1,92m, 117 Kg, 40 de selectii) si increderea acordata de antrenori lui Wycliffe Palu (1,94m, 120 Kg, 5 selectii). Gramada australiana va castiga enorm avand asemenea jucatori pe postul de „inchidere”. „Cumintenia” si lipsa de „rautate” a liniei intai in ceea ce priveste capacitatea de a sustine confruntarea fizica cu rivalele directe, pot fi compensate de forta de penetrare a lui Lyons si Palu care, prin sarjele lor pornite din spatele gramezii, vor impinge mereu jocul inainte. Ei reprezinta, dupa parerea mea, tipul clasic de „Number 8”, care ataca de la baza gramezii si care este capabil sa dinamizeze jocul echipei, fie prin initierea unor mol-uri penetrante, fie prin formarea aglomerarilor, creand, astfel, faze favorabile de atac.
     Inainte de a incheia trecerea in revista a gramezii, imi ingadui o observatie cu privire la taloneuri. In absenta lui Jeremy Paul, care nu a facut deplasarea din cauza unei accidentari, Brendan Cannon porneste ca titular, rezerve fiind Tai McIsaac (31 de ani, 1,78m, 112 Kg) si tanarul Tatafu Polota-Nau(20 de ani, 1,81m, 113 Kg). Sunt nerabdator sa il urmaresc pe Polota-Nau, care s-a bucurat, recent, de laudele lui Phil Kearns, fostul taloneur si capitan al „Wallabies”. Kearns a remarcat, in special, viteza si mobilitatea tanarului taloneur, calitati destul de rare pentru un asemenea post, si nu s-a sfiit sa afirme ca Polota-Nau merita sa fie privit ca un potential viitor capitan al „Cangurilor”! Si cum Kearns nu se joaca cu laudele, exista toate sansele ca anul ce ne desparte de Cupa Mondiala sa ne ofere un duel interesant pentru titularizare intre Tatafu Polota-Nau si Jeremy Paul.
    
     (Re)nasterea liniei de treisferturi
    
     Poate parea surprinzator, dar, in opinia mea, marea dezamagire a sezonului a constituit-o nu gramada, ci linia de treisferturi. Slabiciunile gramezii erau cunoscute si se stia foarte bine ca tinerii pilieri australieni nu se vor transforma peste noapte in pilieri de nivel mondial.
     Ceea ce nimeni nu se astepta, insa, sa vada a fost evolutia mai mult decat modesta a liniei de treisferturi. Lipsa de forma a lui Larkham, ineficienta centrilor si a aripilor, si, in general, lipsa creativitatii si scaderea volumului de joc al treisferturilor , acestia au fost factorii care au darul de a produce ingrijorare in tabara australienilor. Chris Latham a fost singurul jucator, dupa parerea mea, care a avut o evolutie satisfacatoare in Tri-Nations.
     Dupa cum bine se stie, forta „Cangurilor” nu rezida, in primul rand, in jocul gramezii, ci, in jocul liniei de treisferturi. Talentul individual, finetea tehnica, creativitatea, fantezia, puterea de penetrare si capacitatea de a realiza combinatii care sa surprinda apararea adversa, toate acestea au conferit,de-a lungul anilor o exceptionala forta de joc liniei de treisferturi. In strategia australienilor, gramada a fost socotita, mai mereu, un instrument necesar pentru servirea liniei de treisferturi, si anume:
     In faza de atac sa furnizeze liniei de treisferturi suficiente „munitii” pentru ca aceasta sa isi puna in valoare formidabila „putere de foc” ofensiva. Aceasta presupune indeplinirea a trei conditii: asigurarea unei stabilitati necesare in fazele fixe pentru a ingadui mijlocasului la gramada sa „scoata” mingi „curate” din gramada, dandu-i posibilitatea de a ataca fie pe langa gramada fie lansandu-si linia de treisferturi; o eficienta deosebita in tuse, castigand propriile baloane si contrand cu succes repunerile adversarilor; linia a treia sa domine aglomerarile si sa recupereze baloane in fazele desfasurate la sol.
     De-a lungul actualei editii a Turneului celor Trei Natiuni, au existat momente in care gramada „portocalie” si-a facut datoria, in special in tuse, alimentand cu baloane utile linia de treisferturi. Problema a fost ca Larkham si colegii sai de linie, aflati intr-o profunda criza de forma, nu au reusit sa valorifice calitatea acestor baloane.
     Prin urmare, „Wallabies” au absoluta nevoie ca acest turneu european sa insemne (re)descoperirea fortei de joc a liniei de treisferturi. Aceasta se poate realiza pe diferite cai. Fie (aceasta ar fi varianta ideala!) prin revenirea in forma obisnuita a veteranilor Larkham, Mortlock, Rogers si Tuqiri, careul de „asi” al treisferturilor; fie prin folosirea acestor veterani pe niste posturi noi (Larkham ca centru 1, Matt Rogers „uvertura”); fie prin lansarea unor tineri jucatori care sa dovedeasca ca poseda calitati care sa le permita sa devina titulari.
     Indiferent daca veteranii isi vor recastiga forma obisnuita, Australia are nevoie de aparitia unor tineri talentati capabili sa ii inlocuiasca oricand pe Larkham, Tuqiri et co. Adam Ashley-Cooper, care poate juca centru si fundas, si Gene Fairbanks (centru si mijlocas la deschidere) sunt doi dintre tineri jucatori de treisferturi spre care se indreapta sperantele antrenorilor. Dupa cum Drew Mitchell, revelatia sezonului trecut, dar care a fost destul de sters anul acesta, trebuie sa demonstreze ca poate reveni cu autoritate in linia de treisferturi.
     Conform celor mai recente vesti din tabara australiana, Connolly s-a hotarat deja, ca in partida cu Tara Galilor, sa trimita in teren o linie de treisferturi inedita: Giteau-mijlocas la gramada, Rogers „uvertura”, iar Larkham si Tuqiri perechea de centri.
    
     Giteau – centru sau mijlocas la gramada?
    
     Titularizarea lui Matt Giteau pe postul de mijlocas la gramada reprezinta un pariu al antrenorilor si, in acelasi timp, un risc asumat al acestora. Daca Giteau, care nu a mai jucat pe acest post de 4 ani, va avea o evolutie care sa dovedeasca ca poate deveni un mijlocas la gramada de valoare, atunci Connolly rezolva o mare problema pentru ca, in acest mod, el ar acoperi un post vital, avand in vedere declinul din ultima vreme al lui George Gregan.
     In mod evident, prezenta lui Giteau in jurul gramezii poate crea probleme reale adversarilor. Giteau este un jucator tehnic, rapid, capabil printr-o singura fenta sa prinda pe picior gresit orice aparare. Flankerii adversi isi vor focaliza atentia asupra sa, pandind orice miscare a „demi-ului” australian. Aceasta poate constitui un dezavantaj pentru Giteau, dar se poate transforma intr-un avantaj pentru colegii sai de pe treisferturi, in sensul ca apararea adversa, concentrandu-si atentia asupra sa, ar putea sa reactioneze mai lent la actiunile trio-ului Rogers-Larkham-Tuqiri. Aceste sunt,desigur, speculatii teoretice, si ramane de vazut cum va evolua linia de treisferturi australiana, in conditiile unor teste dificile, in aceasta noua formula preconizata de John Connolly.
     In cazul lui Giteau, intrebarea care se pune este in ce masura instinctele sale de centru vor domina incercarile sale de a se adapta pe postul de mijlocas la gramada. Trecerea de la un post la altul nu este usoara si, uneori, detaliile marunte, specifice fiecarui post, pot influenta evolutia de ansamblu a jucatorului respectiv.
     Daca Giteau nu confirma ca mijlocas la gramada si va reveni la centru, atunci Connolly trebuie sa ii arunce in lupta pe ceilalti doi tineri, Valentine si Sheehan. Poate suna putin nedrept fata de Gregan, care nu face parte din lotul deplasat in Europa, dar acest turneu s-ar putea sa decida, prin prisma evolutiilor lui Giteau, Valentine si Sheehan, daca George Gregan este, inca, cel mai bun mijlocas la gramada al Australiei.
     Titularizarea lui Larkham pe postul de centru 1, pe care nu a evoluat niciodata pana acum, va ingadui australienilor sa joace, in functie de desfasurarea fazelor, cu doi mijlocasi la deschidere, Larkham dublandu-l pe Rogers. In acest mod, Larkham ar reduce presiunea de pe umerii colegului sau, si va putea dirija si el, alaturi de „uvertura”, prin lovituri tactice de picior, ofensiva echipei sale. Daca, insa, Larkham nu va demonstra o revenire la forma sa de zile mari, iar Rogers nu va straluci la „uvertura”, atunci „Cangurii” se vor confrunta cu o problema extrem de dificil de rezolvat.
     Toate aceste experimente care vor fi incercate cu Giteau, Larkham, Rogers si Tuqiri, pot fi, fara indoiala, folositoare. Problema fundamentala pentru John Connolly si staff-ul sau tehnic este sa determine, in cazul fiecarui jucator, care este pozitia in care el isi va servi cel mai bine echipa.
     Prin urmare, turneul european este foarte important pentru australieni in perspectiva testarii unor jucatori noi in posturi cruciale (pilieri, „uvertura”, mijlocasul la gramada, centrii) dar si a incercarii unor vechi titulari pe posturi noi. Dupa cum se vede, exista foarte multe intrebari care asteapta raspunsuri. In ce masura acest turneu va simplifica (sau complica) sarcina lui John Connolly, aceasta ramane de vazut.
    
     Eugen Cionga - Toronto
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

S-au stabilit calificatele in play-off-ul Top 14
06 Iun. 2016

S-au stabilit calificatele in play-off-ul Top 14

Duminica seara a avut loc ultima etapa a campionatului francez de rugby, Top 14. Conform regulamentelor Federatiei Franceze de Rugby, toate meciurile s-au disputat la aceeasi ora, una contestata de...
Bayonne a revenit in Top 14
05 Iun. 2016

Bayonne a revenit in Top 14

Celebra echipa basca Bayonne a revenit pe prima scena a rugby-ului francez, Top 14, dupa victoria repurtata in finala barajului Pro D2, 21-16 cu Aurillac. Jocul a fost unul desfasurat dupa un tipar...
Anglia a invins clar Tara Galilor
30 Mai 2016

Anglia a invins clar Tara Galilor

Echipa nationala de rugby a Angliei a invins intr-un meci test selectionata Tarii Galilor, cu scorul de 27-13 (10-13). Partida s-a disputat in templul rugby-ului britanic, pe Twickenham din Londra, in...
Trei echipe emblematice ale Frantei retrogradate in Federale 1
30 Mai 2016

Trei echipe emblematice ale Frantei retrogradate in Federale 1

Trei dintre echipele emblematice ale rugby-ului francez, Biarritz, Bourgoin si Narbonne, au primit decizia retrogradarii din Pro D2 in federale 1, al treilea esalon valoric, din motive financiare....
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti