Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     Corespondenta din Coimbra (PORTUGALIA):

     Un program de dezvoltare si renovare a rugbyului nostru sta neaparat in disponibilitatile si capacitatea antrenorilor de orice nivel. Trecand peste elementele de ordin social, dar mai ales organizatorico-metodologice, desconsiderate de Federatie de-a lungul anilor in asa mod ca astazi corpul tehnicienilor se prezinta atat de limitat numeric si blazat, fac urmatoarele propuneri. Mentionez ca fac propunerile, bineinteles, umil si cu cele mai bune intentii, dar si fara sa cunosc programul si demersurile actualei conduceri referitor la aceasta chestiune (sa nu se fi facut oare nimic?).
    
     Programul de pregatire a tehnicienilor ar trebui sa cuprinda:
    
     1. Revalorificarea si remodelarea actualului corp de tehnicieni la cerintele rugbyului modern si imperativele Federatiei. Aceasta operatiune, in viziunea mea, ar insemna:
     a. Revederea si imbunatatirea statutului profesional al antrenorilor, categorie nesocotita, injust prejudiciata de indiferenta, desconsiderarea si lipsa de ajutor moral si metodologic dintodeauna a Federatiei (cu o nota aparte pentru antrenorii de copii si juniori).
     Un jurist ar putea contura cadrul socio-profesional (cu indatoriri in munca concreta si drepturi, chiar si materiale) de asezare a antrenorilor la locul pe care il merita in fenomenul numit RUGBY;
    
     b. Inventarierea antrenorilor in activitate si structurarea pe nivele de preocupari (seniori, juniori, copii si scolari) si pe nivele de capacitate.
     Caracterizarea si evaluarea capacitatilor trebuie sa aibe la baza activitatea practica (calitatea acesteia) si cunostintele metodice la cerintele rugbyului actual (testare teoretica). Din aceasta operatiune s-ar putea deduce deficitul informational si metodologic ce sigur este generalizat, dar si particularizat la diferite grupe.
    
     c. Emiterea programului de remodelare profesionala. Remodelarea trebuie sa vizeze deopotriva metodologia invatarii si perfectionarii rugbyului la parametri actuali, dar si stategii de natura pedagogica, psihologica si sociologica impusa de noile realitati sociale si la care poate multi inca nu s-au reacomodat profesional.
    
     2. Largirea corpului de tehnicieni, aceasta ar impune:
     - identificarea prin sectii si cointeresarea sportivilor sau a altor persoane cu disponibilitati pentru munca de antrenor;
     - identificarea tuturor profesorilor de educatie fizica cu specializare rugby, precum si a scolii de activitate si captarea lor in reteaua Federatiei;
     - sensibilizarea prin masuri luate de Federatie si identificarea profesorilor de educatie fizica disponibili de a participa la activitatea de rugby;
     - identificarea si reactivarea fostilor antrenori sau instructori din sectiile desfiintate (unde se mai pot gasi urme de tradite, cu nostalgie sau chiar baza materiala ce ar ajuta reinfiintarea activitatii la nivel de copii si juniori).
    
     3. Sistematizarea categoriilor, fixarea stagiilor si continutul metodologic al acestora. Propun urmatoarele categori:
     – categoria 1: antrenorii de Divizia Nationala si o parte din antrenori de juniori;
     – categoria a 2-a: o parte dintre antrenorii de Divizia A, juniori I si juniori II;
     – categoria a 3-a: antrenorii de juniori III si copii;
     – categoria a 4-a: noi instructori si formatori;
    
     Nota:
     S-ar putea intampla ca antrenori de la un esalon sa fie nevoiti sa participe la stagiul categoriei inferioare.
    
     Stagiile pot fi la nivel national si nivel regional, cu continut teoretic si practic.
    
     Organizatori, Colaboratori si Lectorii responsabili ai stagiilor:
     - FRR: concepe si gireaza functionalitatea programului pentru stagiile nationale si stagiile regionale, finanteaza, mobilizeaza cursantii etc;
     - Comitetele Regionale: mobilizeaza cursantii si gestioneaza stagiile regionale;
     - Lectorii:
     – Lectorii straini (1-2): promoveaza linia metodologica, formeaza 4-5 lectori nationali; conduce stagiul primelor doua categori (1 si 2); participa cu teme directoare la celelate stagii;
     – Lectorii nationali: conduc stagiile nationale pentru categoriile 3 si 4 si toate stagiile regionale, participa partial la stagiile categoriilor 1 si 2.
    
     Fac propunerea ca anumiti specialisti pregatiti pentru calitatea de lectori (formatori de formatori!) sa functioneze in aceasta calitate As avea incredere in capacitatea si experienta domnilor Theodor Radulescu, Prof. Mihai Cojocaru, carora li se pot adauga specialisti tineri, evoluati metodologic, entuziasti si, foarte important, buni cominicatori; pentru ultimii nici o investitie in formarea lor nu trebuie sa fie considerata prea mult.
     Voi detaila putin tema:
     Lectorii, cred eu, trebuie sa orienteze si trateze tematica pe specificul ariei de preocupare a diferitelor categorii si, foarte important, cat mai pe intelesul cursantilor, pentru ca altfel poate apare echivocul si, cum se intampla cand nu prea intelegi ce zice omul, deziteresul.
     Specialistii straini trebuie dublati de traducatori fideli si nu trebuie contat pe “lasa ca mai inteleg si ei franceza”. Cred ca participarea in aceasta actiune a domnilor Mihai Bucos si Peter Ianusevici ar optimiza procesul atat prin valoarea metodica, cat si prin comunicarea pe limba noastra.
     Am vorbit de specificitate si nu intamplator, pentru ca poate fi omul specialistul-specialistilor, dar daca nu a lucrat niciodata la un nivel, sa zicem la incepatori, face teorie. Eu am vazut in repetate randuri un formator districtual britanic ce de fiecare data ma inspaimanta cu niste programe formidabile de exercitii. Ei bine, intr-o zi a venit sa faca antrenamentul la ecihpa de juniori care insa nu fusese convocata si, ca sa-i dea de lucru conducatorul sectiei, mi-a cerut sa-i las grupa de copii cu care eram. Mi-am frecat mainile pentru ca vroiam sa vad ceva deosebit pentru acesta categorie, jocuri in special. Dar am avut surpriza sa nu vad nimic din ce speram: omul nu avea treaba cu aceasta categorie!
     In plus, s-ar putea ca, necunoscand chiar realitatea, un lector strain sa faca precum John Phillips la una din rarisimile intalniri: antrenament cu aparate ajutatoare (saci de placaj si scuturi) pentru antrenori care nici poveste sa aibe aceste pretioase scule si mai ales in situatia ca era pregatita o varianta cu antrenamentul grupajelor (unde a fost castigul?).
    
     Inchei gandurile mele despre problema antrenorilor, a revalorificarii acestei categorii, astfel:
     Afirmatiile in diferite situatii ca antrenorii nostri sunt foarte slabi nu sunt indreptatite atata timp cat de-a lungul timpurilor nici o investitie si nici o preocupare demna a celor responsabili nu a sustinut mentinerea acestora la standardele actuale. Nu ma refer la investitiile si materialele informative de ultima ora generos puse la dispozitia antrenorilor de compania domnului George Straton (care insa nu au gasit audienta necesara si fiindca nici o data nu li se oferisera asa ceva, dar mai ales pentru ca niciodata, dar chiar niciodata, nimeni nu le-a cerut sa stie ceva).
     Mai mult, in aceste conditii, neapreciati si neprotejati de fel si fel de vicisitudini (amintesc de disperarea celor mai multi la manierele absurde de arbitraj sau de faptul ca un presedinte ii spunea cuiva, aflat in pragul desfiintarii, “sa se descurce, nu este treaba federatiei”!), precum si faptul ca numai si numai pasiunea i-a tinut legati de activitate este un motiv sa-i apreciem asa cum sunt si chiar sa zicem, fara nici-o ironie, ca sunt cei mai buni. Si sunt buni pentru ca aduna langa ei copii si tineri, inloculandu-le dragostea pentru rugby, invatandu-i din ce stiu si ei, mentinand vie activitatea pe care multi, cei slabi de fapt, au abandonat-o (nu as vrea sa fiu nedrept cu cineva a carui echipa s-a desfiintat nu din vina lui, dar asa cum a facut Matusoiu la Buzau echipe de copii si juniori dovedeste ca se mai putea face ceva; si apoi ma indoiesc ca i-a spus cineva macar o vorba de apreciere; ca asa-i la noi!)
     Numai tratand antrenorii si activitatea lor din aceasta perspectiva, forul federal poate pleca la actiunea de remodelarea metodologica a acestora.
     Ca fapt divers, dar cu semnificatii la subiect mai adaug:
     Anul trecut, mi s-a facut aici, la Coimbra, o manifestare deosebita, pentru activitatea din anul anterior: prin ancheta unui ziar, mi s-a acordat titlul de “antrenor al anului”. Chiar cu acea minunata festivitate-banchet si cu statueta primita poate n-as fi luat in seama evenimentul daca in rand cu mine nu era o campioana mondiala de cros si o echipa de fotbal care promovase in Divizia Nationala. Si fiind strain pe aici, am fost destul de emotionat, dar, in acelasi timp, m-am gandit ca acasa, in ciuda unor rezultate, n-am avut parte de nici un moment atat de delicat si stimulator. Mai mult, o data, cand ma “luasera apele” de am crezut ca sunt indreptatit sa solicit titlul de antrenor emerit, am fost “plesnit” de presedinte chiar intr-o sedinta de Birou Federal (m-a facut stahanovist, dar nu laudativ cum credeam ca meritam, ci in sens preiorativ) de chiar puneam la indoiala lista mea cu 35 de internationali A ce-mi trecusera prin mana, la care numai un antrenor de copii si juniori poate sti cat zbucium si alergatura este in spatele formarii oricarui jucator de valoare.
     N-as vrea sa se creada ca port cu mine vreo ranchiuna (dovada si ca ulterior am refuzat categoric distinctia), dar sunt acum in situatia de a pleda mai avizat si poate mai apasat o cauza a vrednicilor mei colegi:
     DE A PRIMI CONSIDERATIA SI DE A LI SE ACORDA ASISTENTA PE CARE O MERITA EFORTURILE LOR PRETIOASE IN SUSTINEREA RUGBYULUI ROMANESC.

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO