Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

    
    
     Reds, Blues, Crusaders si Stormers, careul de asi al Emisferei Sudice la raport. Cele 4 echipe si-au disputat semifinalele cele mai cunoscute competitiei intercluburi din zona si se pregatesc de marea finala. Cine a castigat, de ce a castigat, cine va castiga finala, cititi detalii mai jos.
    

    
    
    
    
     CINE VA CASTIGA SUPER 12? DISCUTII PE FORUM, DETALII AICI
    
     Queensland Reds- Auckland Blues 30-13.
    
     Rezultat asteptat la Brisbane.
     Prin evolutia excelenta etalata pe Suncorp Stadium, „Reds” au dovedit ca alcatuiesc cea mai in forma echipa din actuala editie a turneului Super 15. Dintre toate celalalte participante, doar neo-zeelandezii de la „Crusaders” s-au apropiat de nivelul formatiei antrenate de Ewen McKenzie, fostul pilier „Wallaby”.
    
     Desi „Reds” pornesc ca favoriti, este foarte posibil ca McCaw si coechipierii sai sa rastoarne toate pronosticurile si sa castige finala de saptamana viitoare. Indiferent, insa, de rezultatul meciului final, „Reds” reprezinta, dupa parerea mea, cea mai puternica echipa a competitiei. Ei au obtinut 13 victorii, pierzand doar 3 meciuri, in timp ce „Cruciatii” din Christchurch au obtinut 11 victorii, un meci egal, suferind 4 infrangeri.
    
     Dar statistica turneului nu reflecta autoritatea cu care „Reds” au dominat, pana acum, editia 2011 a celei mai importante competitii a cluburilor din Emisfera Sudica. In opinia mea, australienii din Brisbane au etalat cel mai complet si mai frumos stil de joc, un stil care impleteste, in mod echilibrat, creativitatea ofensiva cu organizarea defensiva.
    
     Desigur, victoria din semifinala de la Brisbane, obtinuta in fata celor de la Auckland Blues, este rezultatul unui superb efort colectiv al intregii echipe conduse de James Horwill. Dar, fara a diminua cu nimic contributia tuturor componentilor formatiei, trebuie subliniat faptul ca meciul de pe Suncorp Stadium a purtat si va purta, pentru totdeauna, pecetea a doi jucatori: Rod Davies si Quade Cooper. Amandoi au fost, de-a dreptul, exceptionali.
    
     Rod Davies a reusit sa inscrie 3 eseuri – o performanta rara la un asemenea nivel – cursele sale fulminante producand panica in apararea adversa. O aripa de „buzunar” (1,80m, 88 Kg) -daca ne referim la standardele atletice ale treisferturilor de astazi - daruit, insa, cu o viteza extraordinara - Davies a executat cateva sprinturi devastatoare care au aruncat, pur si simplu, in aer structura defensiva a oaspetilor.
    
     In ceea ce il priveste pe Quade Cooper..., ei bine, Quade Cooper a „dirijat” cu maiestrie ofensiva formatiei sale, demonstrand ca face parte, impreuna cu Dan Carter, din categoria celor mai valorosi mijlocasi la deschidere ai Planetei Ovale. Talent remarcabil, tanarul nascut in Noua Zeelanda, dar care s-a lansat in rugby-ul international in patria sa adoptiva, Australia, are o influenta enorma asupra jocului echipei sale. Au existat in acest meci doua momente care, cred eu, sustin, din plin, aceasta afirmatie:
    
     Primul a fost faza eseului marcat, in minutul 29, de catre centrul Ben Tapuai. Cooper a recuperat o imprecisa lovitura de picior a lui Stephen Brett, a „dansat” elegant printre Munro si Stanley, scapand din incercarile de placaj ale acestora, a sprintat de-a lungul tusei si, placat fiind de Mathewson, a pasat, din cadere, lui Tapuai care nu s-a mai oprit decat in butul advers. O faza, aparent anodina, transformata de Cooper intr-o „bijuterie” rugbystica.
    
     Al doilea moment l-a constituit pasa adresata lui Rod Davies la eseul marcat in minutul 47. Daca aveti ocazia de a revedea meciul, observati, va rog, faza respectiva si, in special, pasa „uverturii” australiene.
    
     Tusa castigata de australieni, deschidere Genia catre Cooper...iar ceea ce a urmat a fost o executie de mare, mare clasa care a stralucit prin acuratete, intr-o absoluta sincronizare cu fuleul lui Rod Davies. Traiectoria balonului, transmis cu o precizie milimetrica, s-a contopit perfect cu sprintul „electronic” al aripei intercalate in linia de treisferturi, Davies depasindu-l cu usurinta pe fundasul Payne si marcand un eseu senzational. O alta faza simpla transformata de Cooper intr-o „bijuterie” demna de „tezaurul celor mai pretioase eseuri” din istoria Planetei Ovale.
    
     Este adevarat, Cooper a ratat doua transformari si doua lovituri de pedeapsa, ratari care, in contextul unei finale, pot cantari foarte mult. Cu toate acestea, momentele de mare inspiratie oferite de „magicianul” din Brisbane in semifinala cu Auckland Blues, au compensat partialele sale neampliniri.
    
     Cu toate ca cei doi jucatori au avut o influenta cruciala asupra deznodamantului partidei, evolutia lor nu a constituti singurul factor care a determinat victoria gazdelor. Excelenta organizare defensiva a blocat aproape toate culoarele de atac ale oaspetilor. Mealamu si ai sai au incercat „spargeri” in forta ale inaintasilor, in axa centrala, combinate cu deschideri ale liniei de treisferturi si incercari de patrundere ale aripilor. Cu exceptia fazei eseului reusit de Lowrey, in ultimul minut al primei reprize, totul a fost in zadar. Atacurile neo-zeelandezilor s-au lovit de un „zid” defensiv fara fisuri, care a contracarat, cu eficienta si flexibilitate, asalturile oaspetilor in orice zona a terenului.
    
     Crusaders- Stormers 29-10
    
     Rezultat neasteptat – privit prin prisma ripostei sud-africanilor - la Capetown.
    
     Meciul de la Capetown a constituit o imensa deceptie pentru suporterii sud-africani care sperau, bineinteles, intr-o victorie a echipei favorite si, in acelasi timp, o dezamagire pentru telespectatorii de pe toate continentele care se asteptau la o partida echilibrata.
    
     Meciul de pe Newlands Stadium s-a redus, insa, la un scenariu foarte simplu: echipa gazda a fost total depasita si coplesita de forta ofensiva a „Cruciatilor”. Richie McCaw si colegii sai au controlat, de la inceput, meciul, inscriind 23 de puncte in primele 35 de minute ale partidei. Gratie superioritatii covarsitoare demonstrate in gramezile ordonate, in care Owen Franks si Wayne Crockett si-au surclasat adversarii directi, Brock Harris si Wikus Blaauw, neo-zeelandezii au dominat, net, meciul, impunandu-se, cu autoritate, in toate sectoarele jocului.
    
     Presiunea exercitata, in mod continuu, de catre oaspetii, atat la nivelul gramezii cat si la nivelul liniei de treisferturi, a sufocat, pur si simplu, orice intentie ofensiva a gazdelor care nu au fost capabile, niciun moment, sa reactioneze intr-un mod coerent.
    
     Structura defenisva, atat cat a existat la inceputul partidei, s-a dovedit a fi foarte fragila cedand in fata atacurilor in valuri ale neo-zeelandezilor. Sonny Bill Williams si Robbie Freuan au depasit, cu usurinta, „perdeaua” defensiva sud-africana, creand, mereu, faze care au pus in dificultate apararea adversa.
    
     „Crusaders” s-au dovedit a fi prea puternici pentru „Stormers”, iar echipa condusa de McCaw si-a castigat, in mod meritat, dreptul de a evolua in finala Turneului Super 15.
    
     Cine va castiga finala de la Brisbane?
    
     Greu de spus. „Reds” pornesc favoriti. Iar aceasta nu se datoreaza doar faptului ca vor juca pe teren propriu. Cred ca postura de favoriti li se cuvine datorita evolutiei excelente, constante, de-a lungul intregului turneu. Aceasta nu-i transforma, insa, in mod automat, in invingatori.
    
     „Crusaders” alcatuiesc o echipa solida si un adversar redutabil. Sa nu uitam faptul ca in ultimul meci direct, disputat in luna mai, tot pe Suncorp Stadium, gazdele au castigat cu mare dificultate, 17-16, in urma unei disputabile lovituri de pedeapsa, acordata, in ultimul minut de joc, de arbitrul australian Stuart Dickinson.
    
     Pe de o parte, „Cruciatii” din Christchurch poseda o inaintare foarte puternica, capabila sa domine gramezile ordonate, iar Richie McCaw este recunoscut pentru eficienta sa in aglomerari. Pe de alta parte, „Reds” poseda in cuplul Genia-Cooper, cea mai buna pereche de mijlocasi din lume, capabila sa faca diferenta in fata oricarui adversar.
    
     Va fi interesant de urmarit duelul dintre Quade Cooper si Dan Carter, cele mai valoroase „uverturi” ale rugby-ului mondial.
    
     Va fi, probabil, un duel intre „cavaleria usoara” condusa de Cooper si „cavaleria grea” condusa de McCaw.
    
     Va fi, cred eu, un duel intre inspiratia gazdelor si pragmatismul oaspetilor.
    
     Eugen Cionga
     Toronto
    

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO