Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     In urma cu circa un an, atunci cand i-am propus sa devina unul dintre editorialistii web-site-ului nostru, l-am rugat pe reporterul ProTV Radu Constantin sa ne trimita CV-ul sau. Fostul jucator s-a conformat imediat, insa textul sau depase granita datelor reci, el fiind mai degraba o pledoarie pentru rugby. Acum, cand Radu Constantin a devenit secretar general al Federatiei Romane de Rugby, consideram nimerit a-l prezenta asa cum a fost redactat.

     Am cunoscut jocul de rugby la varsta de 4-5 ani, gratie tatalui meu (Vasile Constantin "Mao", n.red.), care a fondat in 1976 clubul CSS Locomotiva Bucuresti.
     Am fost inca de mic in cantonamente, alaturi de rugbysti si am vazut ce inseamna pregatirea unei echipe.
     La 5 ani, am plans la finala campionatului de juniori, dar nici acum nu stiu daca din cauza unei eugenii pe care am scapat-o pe jos sau din cauza infrangerii suferita de echipa tatalui meu in fata formatiei antrenata de Mariana Lucescu.
     Apoi am fost in galeria echipei Locomotiva la toate turneele finale de juniori pe care le-a castigat ani de-a randul.
     Am inceput sa joc rugby la 14 ani, evident la Locomotiva, unde am invatat sa trag de mine la antrenamente pana la epuizare. Desi antrenamentele erau cat se poate de grele, am format, impreuna cu coechipierii si prietenii mei un fel de comando, care se pregatea sa infrunte adversarul. Cred ca pregatirea fizica si antrenamentele dure au facut din Locomotiva o echipa cvasi-invincibila multi ani.
     In 1988 am fost inclus in echipa de juniori I a clubului care a castigat campionatul national.
     Un an mai tarziu am avut cea mai nefericita amintire a (hai sa-I spunem) carierei mele de jucator. Am pierdut cu 23-16 meciul decisiv cu CSS Constanta, dupa o greseala copilareasca facuta de mine pe postul de fundas. N-o sa uit niciodata eseul marcat de Vasile Brici dupa o minge lasata de mine sa cada de doua ori in terenul de tinta.
     In 1990, (ultimul meu an de juniorat) am readus trofeul la Bucuresti, dupa un campionat in care Locomotiva nu a cunoscut infrangerea. Am inscris doua eseuri la Constanta, revansandu-ma dupa gafa facuta cu un an in urma. In acelasi an am fost inclus in echipa nationala de juniori, care a terminat pe locul 5 in campionatul european FIRA.
     La seniori am jucat la Grivita Rosie, unde am fost titular o jumatate de sezon in anul in care Grivita a castigat ultimul titlu de campioana (1993). Am fost coechipier cu internationalii Tiberiu Branza sau Gabriel Vlad.
     Desi visul meu era sa joc pentru Romania, am realizat ca nu am valoare de lotul national, asa ca imediat dupa absolvirea Academiei Nationale de Educatie Fizica si Sport (ANEFS), m-am transferat la Sportul Studentesc si am cautat sa fac performanta in rugby ca reporter si comentator de televiziune.
     La PRO TV am comentat meciuri ale echipei nationale, ale echipelor de club si meciuri din Turneul celor 5 Natiuni. O experienta extraordinara am avut-o in 1997, cand am avut sansa sa comentez pe Twickenham meciul Anglia - Franta.
     Am fost alaturi de echipa nationala la Cupa Mondiala din 1999. Sunt legat foarte mult de televiziune, mai ales ca acum (in 2001, n.red.) PRO TV - PRO SPORT Group este partenerul rugbyului romanesc.
     Imi place rugbyul la fel de mult ca acum 10 sau 15 ani, si a il consider un virus de care, odata contaminat, nu mai poti scapa de el, spun eu din fericire, toata viata!
     Radu Constantin

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO