Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     Apropiatul turneu al selectionatei Romaniei in Noua Zeelanda, Fiji si Samoa, constituie, in mod cert, un moment de referinta in procesul de construire a noii echipe nationale.
     Un asemenea turneu intr-o tara – Noua Zeelanda - in care rugby-ul nu este doar sportul national, ci o componenta fundamentala a culturii unui popor, nu poate avea decat o influenta benefica asupra unui grup de tineri al caror obiectiv este acela de a forma nucleul unei echipe nationale.

     O influenta atat din punct de vedere al tehnicii si tacticii de joc cat si din punct de vedere al culturii rugbystice (si nu numai rugbystice). Un astfel de turneu ar trebui sa reprezinte pentru tinerii jucatori romani o spectaculoasa aventura sportiva si o foarte interesanta experienta umana.
    
     In privinta pasiunii pentru rugby, Noua Zeelanda este o tara aparte, fara egal pe Planeta Ovala; nu de putine ori s-a afirmat ca pozitia de capitan al selectionatei All Blacks este cea mai dificila functie dupa aceea de prim-ministru al tarii. Afirmatia contine, probabil, o doza de exagerare, dar, in mod evident, contactul cu o asemenea cultura rugbystica va avea un efect pozitiv asupra tinerilor nostri jucatori.
    
     Fara complexe, fara stereotipuri
    
     Initiativa domnului Ellis Meachen, directorul de rugby al Federatiei Romane, de a organiza acest turneu in Emisfera sudica si inlesnirea contactului direct cu rugby-ul neo-zeelandez merita toate laudele. Cunoscand rigoarea neo-zeelandeza, sunt convins ca domnul Meachen a stabilit impreuna cu staff-ul sau un program detaliat care cuprinde anumite prioritati in ceea ce priveste pregatirea fizica, tehnica si tactica a echipei noastre.
    
     Meciurile oficiale, dar si sedintele de antrenament „Made in New Zealand”, vor oferi jucatorilor nostri conditii excelente pentru a castiga experienta si, implicit, sansa de a realiza un progres real. In mod logic, progresul tehnic, individual si colectiv, reprezinta o prioritate majora pentru aceasta tanara echipa.
    
     In afara aspectelor legate de progresul tehnico-tactic, exista, dupa parerea mea, si alte cateva aspecte care se pot dovedi a fi cruciale in procesul de formare al unei echipe. Prin urmare, mi se pare foarte important ca, “atacand” turneul in Emisfera Sudica, aceasta tanara si noua echipa a Romaniei sa incerce sa se debaraseze de orice eventuale complexe si stereotipuri. Complexul „Romania joaca in zece jucatori” sau „Jocul Romaniei se bazeaza doar pe inaintare” sau „Romania nu poate juca pe treisferturi” trebuie sa dispara!
    
     Stiu ca este usor de spus si de scris, dar am impresia ca acest turneu constituie o ocazie extrem de favorabila pentru a declansa lupta impotriva unor vechi complexe si stereotipuri care au tras rugby-ul romanesc inapoi, blocand progresul echipei nationale. Lupta pentru eliminarea complexelor si dezbararea de stereotipuri (tehnice, tactice, mentale) care au incorsetat vreme indelungata stilul de joc al Nationalei, reprezinta, dupa parerea mea, marea provocare a acestui grup de jucatori si antrenori. Stiu ca asa ceva nu se poate petrece peste noapte, dar vreau sa cred ca acest turneu va insemna inceputul „forjarii” unei mentalitati de invingatori.
    
     Desigur, imbunatatirea conditiei fizice, imbunatatirea fortei si a vitezei de joc, progresul tehnic, individual si colectiv, toate aceastea reprezinta, in mod indiscutabil, obiective extrem de importante ale selectionatei Romaniei, asupra carora se va concentra, din plin, atentia antrenorilor nostri. Se va asuda din greu la antrenamente pentru a castiga o fractiune de secunda la sprint, pentru a imbunatati acuratetea paselor, pentru a impinge mai bine in gramada, pentru a „inalta” detenta saritorilor in tuse, pentru a intari placajele. Toate acestea sunt obiective normale care fac parte din logica pregatirii unei echipe care tinteste catre revenirea in „lumea buna” a rugby-ului.
    
     Eu nu caut sa diminuez in niciun fel importanta aspectului tehnico-tactic al pregatirii formatiei noastre. Vreau doar sa subliniez faptul ca, in cazul particular al rugby-ului nostru, invingerea complexelor si eliminarea stereotipurilor mi se par a fi doua dintre marile provocari ale acestui grup. Un grup tanar, care va sosi in Noua Zeelanda purtand, inca, insemnul inocentei si, totodata sper eu, al entuziasmului inceputurilor in rugby-ul „mare”. Un grup care a pornit in cautarea unor repere fundamentale care sa ii permita sa isi croiasca propriul sau drum pe Planeta Ovala; un grup care se afla in cautarea propriei identitati. Un grup de tineri cu visele lor, mai mult sau mai putin secrete, cu sperantele lor, indoielile, certitudinile si incertitudinile lor.
    
     Continuand ideea de mai sus, un alt aspect important il constituie, dupa parerea mea, existenta liderilor. In general, perioada de formare a unei echipe este insotita si de un proces de „decantare” a personalitatii jucatorilor. O echipa are nevoie si de „soldati”, dar si de „generali”. In mod limpede, echipa nationala are nevoie de personalitati puternice si sper ca acest turneu sa insemne si aparitia, in mod natural si nu fortat, a unor lideri puternici, capabili sa uneasca si sa conduca acest grup.
    
     Relatia cu echipa nationala
    
     Respect dorinta si nazuinta fiecarui jucator roman de a ajunge sa joace in strainatate, in puternicele campionate profesioniste ale Europei. Respect dorinta fiecarui jucator roman de a realiza prin rugby o ascensiune sociala in tarile occidentale, ascensiune care le va permite lor si familiilor lor atingerea unui nivel de viata si al unei stabilitati financiare care sunt, probabil, mult mai greu de atins in Romania. Stiu ca un contract in strainatate le poate aduce toate acestea. Talentul, valoarea intrinseca, munca si seriozitatea vor fi criteriile care vor determina, in cele din urma, gradul reusitei fiecaruia in elita rugby-ului mondial.
    
     Asa dupa cum am scris si cu alte ocazii, eu nu imi ingadui sa dau lectii de niciun fel jucatorilor nostri. Imi ingadui, insa, sa exprim ideea ca acest turneu poate avea o importanta deosebita in privinta relatiei dintre jucatori si echipa nationala. O relatie a carei temelii trebuie sa fie, dupa parerea mea, sentimentele de responsabilitate si respect fata de tricoul echipei nationale.
    
     Este posibil ca din acest grup sa se desprinda cativa jucatori care vor ajunge la unele dintre marile cluburi ale Europei.Vor juca, poate, alaturi de vedete ale rugby-ului mondial, vor fi antrenati de tehnicieni de mare valoare.Vor avea parte de succese, iar obtinerea acestora va fi si meritul lor.
    
     Fara a deveni patetic, le doresc acestor tineri sa priveasca echipa nationala ca pe „portul” din care fiecare dintre ei va fi pornit intr-o superba aventura rugbystica si umana. Un „port” in care fiecare dintre ei sa se reantoarca – nu in sila, nu fortati de regulamente sau de ucazuri – ci, pur si simplu, din simpla dorinta de a imbraca tricoul echipei tarii lor. E mult? E putin?
    
     Le doresc acestor tineri sa simta nevoia de a sari, fara complexe, in „groapa cu lei” a rugby-ului mondial. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decat altii.
     Le doresc acestor tineri jucatori sa aiba incredere in capacitatea lor de a invata si de a progresa; si sa inteleaga si sa se convinga pe ei insisi ca trebuie sa devina o echipa capabila sa isi scrie singura propria ei istorie!
    
     Eugen Cionga – Toronto

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO