Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     CORESPONDENTA DIN COIMBRA (PORTUGALIA)
    
    Subscriu in totalitate la preocuparea si indignarea domnului Mihai Bucos, si a altora (banuiesc destul de multi), în privinta cheltuirii nejustificate a brumei de credit competitiv pe care il mai are astazi rugbyul romanesc. Si subscriu pentru ca, alaturi de alte plagi, confuzia generala care bantuie, rugbyul nostru se exacerbeaza alarmant si pagubitor la nivelul echipei nationale.

Nu se face nimic pentru mentinerea competitivitatii "nationalei"


     Astfel, faptul ca nu se poate aduna o echipa cat de cat solida (cu ce este mai bun la ora actuala), ca de la un joc la altul formatia este alta, abandonurile usor asimilate, indisciplinele acoperite si descoperite dupa caz, conditiile precare de pregatire si prezentare la jocuri etc., la cere se adauga incertitudinea si permutarile in echipa de tehnicieni, fac sa se întareasca ideea ca nu se face mai nimic serios pentru mentinerea competitivitatii "nationalei" noastre.
     Jocul cu Tara Galilor (nu cunosc concluziile analizei Biroului Federal, poate cine stie au fost favorabile: s-au rodat jucatori tineri, s-au rodat antrenorii etc.) afara de dureroasa contraperformanta si de situatia ridicola în care au fost pusi jucatorii nostri, a mai reliefat si capacitatea (sau incapacitatea) corpului de tehnicieni care a pregatit si asistat echipa la joc.

M-a mirat solutia cu domnii Fugigi si Dumitru Alexandru


     Nu m-a surprins prea mult rezultatul, in schimb niste declaratiile contradictorii inainte de joc ma pusesera pe ganduri: antrenorii destul de incerti si pesimisti, in schimb capitanul chiar credea în victorie! Si intrasem la idei. Nu ca l-am crezut pe domnul Alin Petrache, ci pentru ca banuiam fragilitatea prepararii acestui joc.
     Nu este locul sa dezvolt rolul pregatirii psihologice corelata perfect cu ceilalti factori si mai ales cu un obiectiv realist, accesibil, care sa genereze echilibrul echipei si nu contrariul sau, abandonul, asa cum s-a întâmplat si acum, si in alte dati.
     De altfel, mai mult si mai mult, m-a mirat solutia cu domnii Fugigi si Dumitru Alexandru antrenori ai echipei nationale; si asta pentru ca sincer nu-mi închipui cum poate juca o echipa antrenata de neantrenori. Sa fiu clar, am toata admiratia pentru cariera dumnealor sportiva, dar la cat a evoluat instruirea de astazi si ce “antrenament” si experienta iti trebuie ca sa simti suflul unei echipe si s-o faci sa functioneze... Sa ma scuze cine i-a numit, dar mare gafa a facut (este valabil chiar daca s-au autonumit). Iar domnul Mircea Paraschiv avea intr-adevar nevoie de un mare ajutor specializat (nu de amici care sa zica precum vrea el), si asta la toate capitolele instruirii pentru a ajunge la omogenizarea colectivului si la forma sportiva ce se impunea la acel joc.

Nu tine nimeni cont de parerile lui Theodor Radulescu


     Banuiam ca pregatirea a fost fragila si la asta m-a dus si o discutie din vara avuta cu domnul Theodor Radulescu, suparat ca nu tine nimeni cont de parerile dumnealui. Si chiar ma intreba cum vad eu debutul pregatirilor pentru jocul cu Tara Galilor direct cu un stagiu de pregatire fizica la Piatra Arsa. Eu i-am dat totala dreptate (ca cel putin o saptamana nu aveau mare lucru ce face, decat sa-i oblojeasca de febra musculara si alte simptome date de lucru la altitudine, sportivii venind direct din vacanta, total nepregatiti), si va sfatuiesc chiar sa nu-i trecem prin fata acestui meritos antrenor care a servit si serveste rugbyul romanesc cu toata credinta si mai ales cu victorii neprecupetite.
     De aceea imi place foarte mult angajarea domnului Bucos care se prezinta din foarte multe puncte de vedere ca o solutie pertinenta si cu sperante de altfel pentru viitorul echipei României. Ma gandesc ca, pe langa multe alte argumente (ipotetice este adevarat), are posibilitatea unui contact apropiat cu toti internationalii nostri care joaca in Franta, de a-i urmari si atrage sub culorile patriei.
     Si poate astfel am avea mai mult decat echipa nationala cu care ne-am obisnuit. Ar fi una competitiva, care sa lase sperante reale in vederea apropiatei Cupe Mondiale.

FISA PERSOANALA


    Vasile CONSTATIN
    PALMARES DE ANTRENOR
    1964-1968: antrenor la CS Scolarul Bucuresti, colaborator al marelui tehnician care a fost Cornel Munteanu;
    - doua titluri de campion national de juniori (1965 si 1967);
    - un titlu de vicecampion (1966, campioana: Constructorul Bucuresti, antrenor: Mitica Ionescu, mentorul si modelul meu);
    - Internationali A (atrasi in rugby si initiati): Th. Miclescu, I. Simion, G. Leseanu, Al. Caraiman;
    1969-1976: antrenor la CS Rapid Bucuresti;
    - un titlul de campion national de juniori (1971);
    - trei titluri de vicecampion (1969, 1975 si 1976);
    - Internationali A (atrasi in rugby si formati la nivel de juniori): M. Ionescu, R. Malancu, S. Fuicu, M. Burghelea, D. Mihalache;
    1976-1992: antrenor la CSS Locomotiva Bucuresti;
    - opt tituri de campion national de juniori (1977, 1978, 1979, 1980, 1981, 1982, 1983, 1985);
    - doua titluri de vicecampion (1984 si 1989);
    - Internationali A (atrasi in rugby, formati, sau instruiti partial, la nivel de juniori): G. Dumitrescu, M. Radoi, L. Constantin, M. Giucal, Gh. Dinu, A. Guranescu, T. Coman, T. Radu, C. Petre, P. Radoi, Ad. Lungu, R. Bezuscu, T. Branza, D. Neaga, V. Avram, Cr. Raducanu, V. Udroiu, V. Popisteanu, V. Nedelcu, V. Spivac, S. Guranescu, G. Brezoianu, Cr. Lupu etc.
    NOTA: Exceptand primele doua editii, la urmatoarele a avut colaborarea totala a lui Nicolae Manolache, cu care a impartit "vina" tuturor realizarilor.
     Din 1992: antrenor la Asociatia "Academica" Coimbra-Portugalia, unde, dupa doi ani de activitate la seniori, am revenit la copii si juniori, domeniu atat de bogat in satisfactii:
     - doua titluri de campion national la juniori II (1995 si 1996);
     - doua titluri de campion nationali la juniori III (1998 si 1999);
     Intre anii 1969-1970 si 1973-1987: antrenor al echipei nationale de juniori, cu care a obtinut patru titluri de vicecampion european si cinci locuri III;
     In perioada 1990-1992: A activat in cadrul FR Rugby, ca antrenor federal de copii si juniori;
    A determinat:
     - infiintarea campionatelor nationale de juniori II si III;
     - organizarea Comitetelor Regionale;
     - organizarea cursului intensiv si calificarea unui numar de 85 (!) de antrenori;
     Are doua carti de specialitate publicate si una in stadiu de editare.

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO