Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti a efectuat un studiu longitudinal prin prelucrarea statistica a morbiditatii traumatologice a sportivilor romani intre anii 1981-1992.
     Rezultatele situau rugbyul pe locul 2 (dupa fotbal) din punct de vedere al numarului de cazuri. Segmentele corporale cele mai afectate au fost in studiul mentionat:
     Membrul inferior – 41%
     Membrul superior- 33%
     Trunchiul – 16%
     Abdomenul – 6%
     Extremitate cefalica – 4%
     Lucrarea de fata va incerca sa completeze acest studiu prin observarea si inregistrarea cazuisticii echipei nationale de rugby U19, pe parcursul pregatirii si a desfasurarii Campionatului Mondial de Juniori 2003.

Aspecte teoretice generale


     Traumatismele ce pot aparea in decursul practicarii uni sport se impart in:
     Traumatismele partilor moi – contuzii, plagi, leziuni musculare, miozite, mioentezite, entezite, tendinite, tenosinovite, ruptura de tendon, lombalgia prin suprasolicitare, epicondilita mediala a humerusului, aponevrozita plantara.
     Traumatismele articulatiilor – luxatii, entorse, instabilitate posttraumatica a genunchiului, bursita, hidrartoza, leziuni meniscale, discopatii
     Traumatisme osoase – fracturi, fisuri
     Traumatisme cranio-cerebrale- comotia cerebrala, contuzia, dilacerarea, fractura craniana, hematom cronic subdural.
     Dupa cum bine se stie rugby ul face parte din grupa sporturilor de contact de aici rezultand o patologie extrem de numeroasa si tot atat de diversificata.

Cazuistica inregistrata intre 01.08.2002 – 20.04.2003.


     In perioada mentionata s-au inregistrat, traumatisme cu urmatoarea topografie, in ordinea frecventei:
     1. Membrul inferior – 23 (46%)
     2. Membrul superior – 17 (34%)
     3. Extremitatea cefalica – 6 (12%).
     4. Trunchi (din care o fractura de 1/3 medie clavicula) – 4 (8%)
    
     Din punctul de vedere al partilor afectate urmand de asemenea ordinea frecventei am totalizat:
     1. Traumatisme parti moi – 26 (52%)
     2. Traumatisme articulatii – 19 (38%)
     3. Traumatisme craniocerebrale – 4 (8%)
     4. Traumatisme osoase – 1 (2%)
    
     Aceste date se pot preta la destule comentarii dar scopul acestui material este in primul rand de a elucida cauzele care au condus la traumatismele mentionate anterior.
    
     Cauzele incidentei relativ mari a traumatismelor prezente la jucatori sunt in opinia mea urmatoarele (in ordinea aceasta!)
     Slaba pregatire fizica (mai ales aeroba) individuala si in cadrul cantonamentelor de pregatire
     Incalzirea insuficienta
     Refacerea si recuperarea incomplete
     Pregatire psihica deficitara
     Indisciplina
     Reticenta jucatorilor in a purta echipament de protectie (mai ales casca).
     Oboseala acumulata in cadrul campionatului regulat
     Lipsa igienei sportive
     Terenuri necorespunzatoare
     Lipsa de fair-play pe teren
     Echipamentul necorespunzator
     Existenta unui dezechilibru muscular agonisti-antagonisti
     Varsta frageda
    
     In general a existat un cumul de cauze ce au dus, in final, la afectiuni specifice de tipul contuziilor , lombalgiilor de suprasolicitare etc.
     In cadrul masurilor curative s-au aplicat toate mijloacele avute la dispozitie efectuindu-se tratament complex si individualizat: repaus segmentar, imobilizare, fizioterapie, masaj terapeutic, aplicatii locale (decontracturante, antiinflamatorii, incalzitoare inainte de efort) precum si un sustinut tratament medicamentos (in principal cu AINS supozitoare sau injectabil si decontracturante). Cazurile deosebite au necesitat asistenta medicala de specialitate – ortopedie, neurochirurgie, chirurgie generala, ORL- in cadrul diverselor spitale (S.U.U.B., Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca Bucuresti, Spitalul CFR 2 Bucuresti Spitalul Orasenesc Azuga, Spitalul Orasenesc Gura Humorului, Spitalul Judetean de Urgenta Brasov, spitalul din Narbonne, policlinica din Bedarieux si spitalele franceze din Ile de France agreate de I.R.B. pentru Cupa Mondiala aprilie 2003).
     Sportivii care au necesitat tratamente complexe si de specialitate au reluat treptat efortul, sub supraveghere medicala, prin antrenament individualizat pana la integrarea totala in programul echipei.
    
     Exista multe posibilitati de refacere postefort dar, din motive obiective, au fost aplicate discontinuu:
     Dus dupa antrenament – au existat situatii cand nu a fost posibil
     Hidroterapie de 2-3 ori pe saptamana – a fost posibil doar la Piatra Arsa in ianuarie 2003 si in cadrul competitiei (Campionatul Mondial)
     Sauna de 2—3 ori pe saptamana – doar in cadrul cantonamentului de la Gura Humorului din august 2002 si la Piatra Arsa in ianuarie 2003
     Masaj relaxant si/sau terapeutic – a existat un singur kinetoterapeut la 30 si apoi 26 de sportivi si acesta doar la Piatra Arsa si la C.M.
     Masuri psihoterapeutice – aplicate de medic in limita timpului disponibil si fara o specializare in acest sens
     Odihna pasiva dupa masa de pranz si noaptea
     Odihna activa – vizionari de filme, alte sporturi, plimbari in aer liber
     Alimentatie adecvata si medicatie sustinatoare de efort. Au existat si aici destule probleme in procurarea la timp si in cantitati suficiente a medicatiei de sustinere a efortului sportiv.
    
     Aceste lucruri realizate sporadic nu au facut decat sa conduca la o crestere a numarului de jucatori accidentati. In plus de aceasta au existat, in mod evident, o serie intreaga de accidentari in perioada cand jucatorii evoluau in C.N. pentru cluburile unde erau legitimati iar aceste accidentari au fost in general prost sau insuficient tratate (ex.: entorsa glezna gr. II – neimobilizata, tratament doar local cu unguent cu AINS, repaus 2 zile!!!).
    
     In incheiere as dori sa sustin necesitatea inregistrarii taumatismelor sportive etapa de etapa pentru a se putea realiza ulterior o analiza a cauzelor ce au dus la aparitia lor si, evident, luarea masurilor pentru preintampinarea producerii lor. In acest sens este extrem de utila o fisa chestionar (cu date despre jucator, traumatismul produs dar si date despre starea terenului, temperatura mediului ambiant etc.) completata de medic care este indispensabila pentru realizarea unei statistici pertinente.
     Propunerea mea este ca dupa fiecare etapa sa fie trimise catre Comisia Medicala a F.R.R. prin fax/mail fisele meciului respectiv dar si cele care privesc evenimentele traumatice din antrenamentele saptamanii precedente meciului respectiv.

NOTA REDACTIEI


     Acest material ne-a fost remis de catre Dr. Alin Nicolae Popescu, Medic medicina sportiva, medicul echipei nationale de juniori U19.

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO