Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     Ca in fiecare an in preajma Craciunului, clubul Steaua Bucuresti isi aduce aminte de rugbystii care au cazut in Revolutia din 1989 aparand idealul unei natiuni libere. Radu Durbac si Florica Murariu sunt cei doi mari rugbysti care au cazut in Revolutia din 1989, ambii jucatori de echipa nationala extrem de valorosi, una dintre cele mai mari pierderi pe care le-a suferit rugbyul din tara in ultima vreme. Comemorarea acestora are loc miercuri, 23 decembrie, de la ora 11:00 la Monumentul Eroilor din incinta stadionului de rugby Ghencea.

     Steaua nu isi uita eroii. In fiecare an isi aminteste de Radu Durbac si Florica Murariu, cei doi mari rugbysti care au cazut in Revolutia din 1989. Miercuri, 23 decembrie, va avea loc obisnuita slujba de comemorare, la Monumentul Eroilor din incinta stadionului de rugby din Ghencea de la ora 11:00. Se fac deja 20 ani de cand acestia nu mai sunt printre noi.
    
     Sa ne amintim ce s-a intamplat in 1989 si cine au fost eroii rugbyului romanesc din acele zile.
    
     Radu Durbac a jucat peste 30 de meciuri ca fundas al echipei nationale in anii 70, si a fost partas la victoria cu 15-10 in fata Frantei de la Bucuresti, din 1974, sau la acel 10-10 cu juniorii Noii Zeelande, un an mai tirziu, la Wellington. Chiar daca timpul incepe sa estompeze amintirile, Radu Constantin, fostul director de imagine al Federatiei Romane de Rugby, povesteste cum Durbac a fost impuscat la 50 de metri de el. „Eram in curtea unitatii militare din Ghencea cind un civil a sarit gardul si a tras spre el. Mai tirziu s-a tot vorbit ca de fapt nu acel glont l-a ucis, ci faptul ca doi soldati din spatele sau au golit de frica, la intimplare, doua incarcatoare. Nu vom sti niciodata ce s-a intimplat cu adevarat. Imediat a fost dus la spital, dar nu se mai putea face nimic”.
    
     Florica Murariu era in acel moment un nume si mai mare in rugbyul romanesc. Capitan al echipei nationale, cu 70 de meciuri test in tricoul primei reprezentative, el a jucat chiar si in acel 100-0 in fata Bulgariei, la Burgas in 1976, care a ramas recordul victoriiilor romanesti, ca sa nu mai vorbim de Romania – Franta 15-0, in 1980. In mijlocul razmeritei din Capitala, Murariu incerca sa ajunga la club si a iesit de la o statie de metrou, moment in care a fost oprit de o patrula de soldati. Gestul sau prea brusc de a-si scoate buletinul din buzunar l-a facut pe unul dintre acei soldati sa traga.
    
     Capitanul Romaniei din timpul Revolutiei a debutat la prima reprezentativa in 1976, la meciul cistigat in Olanda cu 27-3. A strins mai apoi 70 de partide in tricoul selectionatei, ajungind doar la sapte selectii de recordul lui Adi Lungu. Murariu a marcat doua eseuri pentru Romania la prima Cupa Mondiala, Noua Zeelanda 1987. „In toate meciurile era cel mai bun, reprezenta prototipul jucatorului modern, cu un profil sportiv perfect: puternic, rapid, foarte talentat si cu o tehnica de joc imprevizibila”, il caracteriza Viorel Morariu, si el fost capitan al stejarilor.
    
     Cei doi jucatori ai Stelei nu au fost insa singurii rugbysti omorati in evenimentele din decembrie 1989. Alti patru jucatori foarte tineri au platit cu viata in acele zile. Petre Astafei, fratele atletei Galina Astafei, a fost si el impuscat mortal in Piata Revolutiei, la doar 19 ani, in timp ce Bogdan Stan, 21 de ani, a murit in zona Televiziunii, iar Florin Butiri, 21 de ani, a fost ucis in timp ce salva niste batrini dintr-un incendiu. Toti trei jucau la Rapid Metrorex in acea perioada. Cel mai tinar tribut platit de sportul cu balonul oval a fost Cristian Toporan, junior la Energia Bucuresti, el neimplinind inca 19 ani.
    
     Imediat dupa evenimentele din 1989, nationala Romaniei a obtinut o victorie istorica, 12-6 in fata Frantei pe terenul acesteia, la Auch. Hari Dumitras, capitanul de atunci al romanilor, si-a amintit ca din acea echipa trebuia sa faca parte si Florica Murariu. „Partida a venit imediat dupa Revolutie si stiam ca rugbystii ucisi in decembrie, in frunte cu Florica Murariu, ar fi vrut sa fi fost si ei pe teren. Am jucat deci pentru Romania si pentru toti martirii Revolutiei, si asta a fost o motivare in plus pentru noi”.

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO