Rugby.ro

Prin venele noastre curg globule ovale

     CSS Barlad a participat (dupa calificarea la competitiile zonale) in turneele finale la trei categorii de juniori: U16, U17 si U18, tinerele echipe dovedind o buna organizare si nivel de instruire, cum si o nota de darzenie si angajament aparte. Daca si indicatorii de gabarit ai selectiei ar fi fost mai ridicati, cu siguranta am fi fost in fata certitudinii ca activitatea de aici continua traditia de improspatare a rugbyului romanesc cu elemente de mare perspectiva, asa cum a facut dintotdeauna.

     Rugbyul, stimulat de profesionism, a evoluat colosal in ultimul timp. Sunt in continuare sub impresia unui joc extraordinar vazut acum cateva saptamani in transmisie televizata: finala “super 14” intre Bulls si Chiefs (61-17). Bulls, o echipa perfecta, a demonstrat pe viu atributele complexe ale rugbyului modern, in competitie de maxim angajament.
    
     Calitatea jucatorilor, stapanirea perfecta a tehnicii de joc, rezolvari tactice subtile ce au anulat in mare parte veleitatile puternicilor neozeelandezi, angajamentul si decizia acerba pe toata durata disputei, au incantat, ba chiar uimit, la ce nivel se poate juca rugbyul astazi. Am tot apreciat ca in jocul echipelor de valoare apropiata atacul este strangulat de agresivitatea apararii. Si chiar am vazut jocuri de mare nivel cu aparari atat de ferme si perfect organizate ca pareau imposibil de depasit, marcarea punctelor facandu-se mai ales prin transformarea loviturilor de pedeapsa.
    
     De aceia si desele modificari de regulament in favoarea atacului (retinerea jucatorilor de linia 3-a in gramada, sau mai recent asezarea jucatorilor din liniile dinapoi la 5 m de ultimile picioare la acelasi moment). Ei bine Bulls a demonstrat lumii rugbyului cum poate fi anulata si depasita o aparare tare.
    
     Sigur, sunt foarte multi factori care concura la obtinerea unei atare perfectiune. Printre cei foarte importanti, fara discutie, decisiva este instruirea sportiva in toate fazele sale (initiere, invatare, specializare si ultra-perfectionare).
    
     Constat la noi o indiferenta totala fata de evolutia jocului sau asupra unor aspecte ale acestuia (astept sa fiu contrazis si sper ca Academia de Rugby, care patru ani de activitate s-a facut ca ne modernizeaza jocul, sa nu fie un argument de baza!!!). Trec evenimente internationale importante (cupe mondiale, alte competitii majore si turnee IRB) fara nicio analiza tehnica, chiar fara nicio observatie, reducand la zero orientarea rugbyului nostru intr-un proces de modernizare. Asa, nu ne mai mira jocul retrograd, chiar la echipa reprezentativa, in care exagerarea jocului cu piciorul (a se citi: cedarea posesiei, cu nonsalanta, adversarului) sau lipsa presiunii defensive, pe langa alte multe anomalii (vezi fragilitatea jocului la margine), ne fac victime in fata oricarui adversar mai ambitios.
    
     De asemeni, trec si evenimente importante interne, precum competitiile nationale, fara nicio concluzie, reper concret de la care prin recomandari si exigente s-ar putea astepta o imbunatatire a procesului de instruire si a nivelului de joc la noi.
    
     Normal ar fi ca o comisie tehnica a federatiei, niste colegii ale antrenorilor pe diferite esaloane, sa studieze, sa adapteze si sa impuna masuri si cerinte pentru inscrierea si la noi a activitatii de instruire curenta la niste parametri cat de cat mai apropiati de obiectivul de modernizare a jocului. Eronat se crede la varf ca in locul acestui proces serios si temeinic (cu mobilizarea si cointeresarea cluburilor si a antrenorilor), pregatirea de sera a diferitelor echipe nationale, cu stagii interminabile si costisitoare, poate rezolva ceva. In acest caz consecinte puternic perturbatoare intervin atat in activitatea sectiilor (lipsite de varfurile care ar ridica stacheta instruirii), dar mai ales in formarea sportiva si profesional-scolara a tinerilor jucatori.
    
     In aceasta primavara competitionala a juniorilor, pe langa multe deficiente (de selectie, de instruire, sau de organizare a competitiilor), un fapt deosebit mi-a atras atentia. Pentru ca acesta este de o valoare exemplara in privinta valorificarii unei metodologii serioase de instruire la cluburi il relev cu suficienta admiratie.
    
     CSS Barlad a participat (dupa calificarea la competitiile zonale) in turneele finale la trei categorii de juniori: U16, U17 si U18, tinerele echipe dovedind o buna organizare si nivel de instruire, cum si o nota de darzenie si angajament aparte. Daca si indicatorii de gabarit ai selectiei ar fi fost mai ridicati, cu siguranta am fi fost in fata certitudinii ca activitatea de aici continua traditia de improspatare a rugbyului romanesc cu elemente de mare perspectiva, asa cum a facut dintotdeauna.
    
     Titlul de campioni nationali la U 16 si vice campioni la U 17 (dar chiar si locul 4 la U 18), au rasplatit eforturile si investitiile orientate spre rugby de catre conducerea clubului si sponsori, dar si seriozitatea si temeinicia procesului de instruire desfasurat aici.
    
     M-a impresionat la categoria U16 (dar banuiesc ca si echipele de la celelalte categorii, ce au disputat turneele finale la Constanta , au prezentat aceleasi caracteristici), o disciplina riguroasa de echipa, cum si temeinicia si sarguinta cu care tinerii jucatori aplicau in joc niste sarcini bine invatate. Grija expresa pentru balon, aflat in posesie proprie sau la adversar, si presingul defensiv, cu placajul disperat al micutilor moldoveni, le-au adus, acestora si profesorilor lor, mari satisfactii atat ca joc cat si ca rezultate. In drumul spre titlu au devansat echipele bucurestene (Dinamo, Steaua si CTMRCF) considerate pretendente principale la trofeu, pentru experienta competitionala si constitutia mai robusta a acestora.
    
     Pentru toti iubitorii de rugby, dar si pentru cei care din functii decisive de conducere s-au dezinteresat si continua sa se dezintereseze de acest segment al activitatii (ne stiind cat zbucium si cata alergatura risipeste un antrenor in spatele unei echipe bune de juniori sau pentru atragerea si formarea unui jucator de perspectiva), numesc artizanii acestui exemplar episod din blazata noastra activitate rugbystica: profesorii Ion Harnagea si Ciprian Popa.
    
     Nu stiu daca „federatia” a apreciat in vereun fel anume eforturile clubului si capacitatea profesionala a colegilor barladeni, si asta la inaltimea semnificativa a activitatii lor: dovada ca in rugbyul nostru se poate realiza aplicarea unei munci metodice serioase in etapa de formare sportiva.
    
     Personal prin prezentarea publica a acestui important episod, dar si cu sentimentul de prietenie si respect ce il port celor doi vrednici tehnicieni, ma consider partas la un fapt demn de apreciere si de sustinere necesara.
    
     Vasile Constantin-Mao
    
     (va urma)

COMUNICA EXPERIENTA RUGBY.RO