Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

ANALIZA: Echipa nationala inainte de IRB Nations Cup ? intre primavara si toamna

ANALIZA: Echipa nationala inainte de IRB Nations Cup ? intre primavara si toamna


Organizarea, la Bucuresti, a unei noi editii a IRB Nations Cup, ofera, pe de o parte, prilejul trecerii in revista a rezultatelor din sezonul de primavara, iar pe de alta parte, ne ingaduie sa aruncam o privire si catre sezonul de toamna care se apropie cu pasi repezi. Cupa Natiunilor, aflata, undeva, la mijloc intre cele doua sezoane, poate capata un rol important in strategia de pregatire a echipei nationale.



 

Rezultatele sezonului de primavara

In privinta sezonului de primavara, rezultatele sunt de-acum binecunoscute: 3 victorii, cu Portugalia, Rusia si Ucraina, si 2 infrangeri, cu Georgia si cu Spania. Chiar daca aceste partide au parut a nu avea o miza deosebita, ele desfasurandu-se, oarecum, in umbra  Cupei Mondiale din 2011 si, relativ departe de calificarile pentru editia urmatoare, din 2015, ele au, totusi, o anumita  semnificatie care nu poate fi ignorata.

Cum pot fi evaluate aceste rezultate?

Statistica arata trei victorii si doua infrangeri, un bilant care ar putea fi considerat pozitiv; pozitiv, doar din punct de vedere strict statistic. Sa nu ne imbatam cu apa rece si sa privim dincolo de rezultatele de pe hartie, incercand sa analizam semnificatia acestor rezultate in plan valoric. Din acest punct de vedere, in ciuda celor trei victorii, nu cred carezultatele ne pot satisface pe deplin. Ele nu reprezinta o implinire a obiectivului propus initial (daca nu ma insel, obiectivul principal era acela de a castiga toate meciurile) si nici o indeplinire a sperantelor si asteptarilorcomunitatii rugby-ului romanesc in privinta manierei de joc.

Nu scriu aceste randuri cu rea credinta, nici cu cu intentia de a ignora sau minimaliza eforturile echipei si de a critica  jucatorii si antrenorii nostri. Respect munca si eforturile facute de antrenori si jucatori, incerc doar sa privesc si sa evaluez -desigur, dintr-o perspectiva personala care poate fi subiectiva - comportarea Nationalei noastre.

In primul rand, am pierdut cel mai important meci al acestei campanii de primavara, meciul cu Georgia, cel care avea darul de a indica, cel putin,de partea cui tinde sa se incline„balanta puterii rugbystice” in Estul Europei. Gruzinii ne domina, in mod regulat, de cativa ani -ne-au invins, net, si la Cupa Mondiala – si,iata ca seria succeselor lor a continuat si la Bucuresti, Abuseridze si ai sai castigand cu 19-13. O victorie impotriva Georgiei ar fi insemnat un balon de oxigen si, mai important, un punct de sprijin intr-o perioada framantata, in care rugby-ul nostru este afectat de o criza prelungita.

In privinta partidei de pe stadionul „Arcul de Triumf”,  georgienii au castigat pe merit. Stiu ca au fost discutii pe marginea arbitrajului, existand impresia ca arbitrajul ar fi defavorizat echipa noastra in finalul meciului. Analizand acest meci cuobiectivitate, luciditate si responsabilitate, cred ca trebuie sa acceptam faptul ca nu am pierdut din cauza arbitrajului; am pierdut pentru ca adversarii au fost mai buni. Sa nu incercam sa justificam, cumva, lipsurile si slabiciunile de fond prin eventualele decizii dubioase sau erori de arbitraj, care – este adevarat –exista si in rugby si care pot influenta rezultatul unui meci. S-a intamplat in meciuri internationale si, sunt sigur, se va mai intampla. Dupa parerea mea, insa, arbitrajul nu ne-a dezavantajat in meciul pierdut in fata Georgiei.

Gruzinii au stiut sa controleze meciul mai bine decat noi si, sa nu uitam ca intreaga partida, inaintarea noastra – cu care, pe buna dreptate, ne mandrim, uneori -  a suferit, fiind mereu sub presiune. Oaspetii au anihilat, in majoritatea timpului de-a lungul partidei, punctul forte al echipei noastre – gramada – iar, din aceasta cauza, nu am reusit, niciun moment (cu exceptia fazei eseului marcat de Daniel Carpo) , sa ne impunem in fata georgienilor si sa-i dominam.

In opinia mea, Georgia poseda, la ora actuala, o echipa mai matura, mai bine organizata, cu o inaintare mai puternica si un joc de ansamblu coerent, mai echilibrat si mai complet decat al echipei noastre. Depinde numai si numai de noi sa reusim sa echilibram si, eventual, sa rasturnam aceasta „balanta” a puterii rugbystice in Est, in favoarea noastra.Dintre toate cele 5 meciuri disputate, meciul cu Georgia era cel care trebuia castigat. Din pacate, nu am reusit acest lucru, iar infrangerea suferita in fata Georgiei a aratat nivelul la care ne aflam.

Infrangerea de la Bucuresti a fost urmata de eseculde la Madrid, cu Spania. Un esec neasteptat, care a dezamagit, mai ales daca privim acest meci prin prisma  lipsei de reactie a grupului dupa infrangerea suferita in fata Georgiei, pe teren propriu. Poate ca a fost dificil sa motivezi jucatorii dupa insuccesul inregistrat in fata gruzinilor, la Bucuresti. Pe de alta parte, insa, forta si coeziunea unei echipe a carei ambitie este sa arate ca are puterea de ase desprinde din mediocritate, revenind din adancurile unei crize ce dureaza de ceva vreme, ar trebui dovedite tocmai in asemenea imprejurari vitrege. Ori, prin insuccesul de la Madrid, impresia mea este ca „Stejarii” au ratat ocazia de a demonstra ca poseda forta de a  reactiona, intr-o maniera pozitiva, dupainfrangerea suferita intr-un meci important, meciul cu georgienii.

In privinta spaniolilor, am observat ca au folosit jucatori de origine franceza si jucatori anglo-saxoni naturalizati. Nu am vazut meciul, dar, s-ar putea ca prezenta acestor jucatori care au adus un plus de valoare echipei Spaniei, sa fi fost una dintre explicatiile principale ale succesului ibericilor.Chiar daca a fost asa, aceasta nu este problema noastra, este dreptul lor sa caute solutii pentru progresul echipei nationale.Exista reguli precise care guverneaza dreptul echipelor nationale de a folosi jucatori naturalizati. Asta nu inseamna ca putem ignora ceea ce fac spaniolii si cum incearca sa progreseze. Nu, deloc. Nu trebuie sa ne ignoram nicio clipa adversarii, dimpotriva, este foarte bine sa ii studiem si sa-i urmarim pentru a stii la ce nivel sa afla.

Fiecare Federatie este libera de a-si alege propria sa strategie pe care o considera drept cea mai potrivita pentru a progresa.De altfel, Federatia Romana incurajeaza politica de recrutare a jucatorilor din EmisferaSudica, iar in primele etape ale campionatului s-a observat prezenta masiva a jucatorilor straini.Banuiesc ca unul dintre scopurile politicii de recrutare a „Sudistilor”este, in afara cresterii nivelului campionatului intern, posibila naturalizare a celor mai buni dintre ei pentru a putea evolua in echipa nationala. In aceste conditii, este posibil ca la Campionatul Mondial din 2015, la care speram sa ne calificam, linia de treisferturi a „Stejarilor” sa aiba in componenta sa jucatorioriginari din Emisfera Sudica.

Revenind la campania de primavara, sa consemnam ca victoria de la Soci, impotriva Rusiei, a fost o victorie frumoasa, de palmares, care merita remarcata. In acelasi timp, insa, sa nu acordam acestei victorii o importanta mai mare decat merita. Faptul ca rusii au pierdut, net, si in fata Georgiei (46-0!), arunca dubii asupra formei de moment a echipei Rusiei.

Daca rusii au folosit aceste doua meciuri pentru a experimenta combinatii sau tactici de joc, sau pentru a incerca jucatori noi, aceasta este problema lor. In ceea ce ne priveste, ceea ce conteaza este sa evaluam, cu realism,adevarata semnificatie a rezultatului. In aceste circumstante, se cuvine sa apreciem eforturile si succesul echipei noastre, pastrandu-ne, in acelasi timp, capul pe umeri, fara a considera rezultatul meciului cu Rusia ca pe un real „barometru” valoric al raportului de forte dintre cele doua echipe. Va fi interesant sa vedem cum va evolua Rusia la apropiata IRB Nations Cup.

In privinta partidei cu Ucraina, a fost foarte bine ca echipa noastra a tratat cu seriozitate acest meci. Niciun adversar,oricat de modest ar fi, nu trebuie subestimat.Prin urmare, rezultatul a fost normal. Dar, fara nicio lipsa de respect fata de adversari, sa nu privim niciun moment victoria din meciul cu Ucraina ca pe un potential reper. Este foarte bine ca am atacat la mana, dar, sa recunoastem, aceasta a fost posibil, in mare masura, datorita slabiciunilor defensive ale ucrainienilor. Jocul liniei de treisferturi a fost vizibil inlesnit de nivelul modest al vecinilor din Est. Progresul real, veritabil, va fi atunci cand echipa noastra va juca la mana impotriva unor adversari puternici.

Este posibil un nou proiect de joc?

In mod evident, antrenorii „Stejarilor” au si vor avea, de-acum inainte, o sarcina foarte grea in privinta pregatirilor pentru calificarea la Cupa Mondiala. Exista multe probleme cu care se confrunta si se vor confrunta tehnicienii nostri, unele foarte complexe. Dintre toate acestea, imi permit sa scot in evidenta urmatoarele doua: evaluarea lotului de jucatori si propunerea unui nou proiect de joc.

Dupa evolutia de la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda, mi se pare absolut normal ca noii antrenori ai Nationalei sa evalueze potentialul lotului de jucatori pe care il au la dispozitie. In cadrul planului strategic care va fi realizat (sau este in curs de realizare) in perspectiva campaniei de calificare, evaluarea jucatorilor constituie, dupa parerea mea, o componenta importanta. Este necesara o evaluare obiectiva, solida, exigenta, a potentialului fiecarui jucator in parte pentru a forma nucleul in jurul caruia se va construi echipa nationala.

Desigur, meritele si reputatia dobandite sub tricoul echipei nationale trebuie respectate.  Ceea ce este important este ca, respectand cariera si serviciile aduse de  fiecare jucator Nationalei, reputatia, singura, sa nu devina criteriul principal de selectie.In cazul fiecarui jucator, forma, conditia fizica si evaluarea capacitatii de a servi interesele Nationalei, trebuie sa constituie, dupa parerea mea, criteriile principale de selectie. A nu selectiona un „veteran” nu trebuie sa constituie o nedreptate atata vreme cat decizia respecta criteriile de selectie stabilite de catre antrenori.

Poate ca nucleul de care pomeneam mai sus, exista deja, de la Cupa Mondiala de anul trecut si ramane doar sa fie confirmat. Este posibil, insa, ca noii antrenori sa efectueze modificari, daca gasesc de cuviinta ca ele sunt necesare, in grupul de baza al echipei care a participat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda.

Odata cu alcatuirea nucleului echipei, trebuie stabiliti si liderii echipei. O echipa nationala nu poate porni intr-o asemenea campanie fara lideri autentici, cu personalitate, capabili sa se impuna, in mod natural, in fata coechipierilor, atat in teren cat si in afara terenului.
Al doilea aspect de fond il constituie, in opinia mea, propunerea implementarii unui nou proiect de joc. Aceasta va constitui una dintre marile provocari ale staff-ului tehnic.

Un proiect de joc modern, care sa nu se bazeze doar pe forta fizica a gramezii; un proiect de joc gratie caruia linia de treisferturi se va putea ridicala un nivel valoric care sa ii permita sa capete un rol important in evolutia de ansamblu al echipei.

Un proiect de joc care sa „descatuseze” treisferturile din „chingile” si tiparele unui model de joc invechit, monoton, contracarat cu usurinta de catre adversari; un proiect de joc care sa le  ingaduie „troacarilor” sa stea pe propriile picioare, fara inhibari si fara teama.

Un proiect de joc in care perechea de mijlocasi sa capete un rol determinant, devenind, cu adevarat, „centrul de comanda”  al echipei, facand legatura intre gramada si linia de treisferturi; un „centru de comanda”  capabilsa dinamizeze si sa dirijeze jocul echipei, sa evolueze cu acea creativitate si fantezie care sa confere autoritate si sa faca diferenta in joc.

Un proiect de joc care sa permita constructia unei structurii solide, coerente, a jocului de ansamblu, conducand la un atat de dorit echililbru intre compartimente si, in acelasi timp, intre ofensiva si defensiva.

In actualele conditii ale rugby-ului romanesc, propunerea si implementarea unui asemenea proiect de joc reprezinta, pentru antrenorii si jucatorii echipei noastre, o provocare extrem de dificila, insotita de o responsabilitate individuala si, totodata, colectiva. Fara a dramatiza, cred ca rugby-ul nostru se afla intr-unmoment de cumpana, un moment in care acceptarea unor provocari de acest gen constituie singura cale de progres a echipei nationale si a rugby-ului romanesc.

Gramada – intre mit si realitate

Ani de-a randul, rugby-ul nostru a trait cu ideea, chiar si in lungile momente de criza, ca avem o inaintare (foarte) puternica. Este adevarat, de-a lungul istoriei sale, Nationala a avut perioade in care gramada a avut evolutii remarcabile, constituind fundatia pe care se construia jocul echipei. Au fost perioade in care gramada Romaniei capatase, cu adevarat, o reputatie internationala, fiind temuta de marile echipe ale lumii.

Nu trebuie sa traim din gloria trecutului, dar sa ne aducem aminte de infruntarile formidabile ale inaintasilor romani cu gigantii – si la propriu si la figurat -  Planetei Ovale.Ani si ani de zile, meciurile cu Franta reprezentau, de cele mai multe ori, inclestari titanice, ai nostri avand, de fiecare data, in fata pe unii dintre cei mai duri si mai valorosi inaintasi din lume. 

La fel au stat lucrurile in meciurile cu Tara Galilor, Anglia, Scotia, Irlanda si – va mai amintiti Octombrie 1981?! – in partida cu All Blacks. Era o gramada puternica, nu doar ca forta fizica, ci, mai ales, in ceea ce priveste forta de exprimare in joc; o gramadacapabila sa impuna propria sa tactica si sa controleze ritmul de joc; pe scurt, o gramada cu o personalitate puternica carereusea sa isi impuna autoritatea in teren in fata oricarui adversar.

Partida cu Scotia de anul trecut, de la Cupa Mondiala, a readus in prim plan forta gramezii. Da, avem o inaintare solida, dar nu atat de puternica pe cat am vrea sa fie si pe cat credem, uneori, ca este. Iar recentul meci cu Georgia a aratat acest lucru. Fara a jigni pe nimeni, fara a minimalizaeforturile inaintasilor nostri, parerea mea este ca avem o gramada care a avut si are momentele sale bune, dar care nu a atins, deocamdata, nici maturitatea si nici nivelul tehnico-tactic care sa-i ingaduie sa controleze, cu siguranta si prestanta, un meci impotriva unui adversar din elita mondiala.

Acest meci cu Scotia de la Cupa Mondialane-a produs, pe buna dreptate, o mare bucurie, trezind, in unii dintre noi, nostalgia unui trecut fabulos;ne-a gadilit -  poate mai mult decat ar fi trebuit – orgoliul; dar, sa nu uitam, a fost doar un moment. Iar rugby-ul romanesc are nevoie de mult mai mult decat de momente pentru a realiza un progres real. Nu putem juca un „rugby in 8” si asta s-a vazut foarte limpede la Cupa Mondiala.Momentele bune din partida cu Scotia nu au fost indeajuns pentru obtinerea victoriei, iar impresia generala a fost ca echipa a parut rupta in doua, iar multe din baloanele castigate de inaintasi au fost irosite.

Marturisesc cu toata sinceritatea ca scopul acestor randuri nu este de a diminua meritele si calitatile inaintasilor nostri; ele incearca, doar, sa prezinte – in viziunea autorului si in masura posibilitatilor sale- imaginea reala a gramezii „Stejarilor”.Evident, orice asemenea analiza poate fi considerata subiectiva, iar randurile de fata nu fac exceptie de la aceasta regula.

Avem nevoie sa privim cu exigenta starea echipei nationale, metodele si strategiile legate de incercarile de a reconstrui echipa nationala. Pentru a progresa, in mod real, trebuie sa inaltam, treptat, stacheta valorii cat mai sus si sa nu ne multumim doar cu momente sau clipe de izbanda.

Juniorii – „ariergarda” echipei nationale

Un alt aspect legat de campania de calificare il constituie situatia juniorilor. Succesele si insuccesele viitoare ale echipei nationale, progresul sau, mai rapid sau mai lent, vor fi strans legate de modul in care se va reusi, de catre Federatie si cluburi, constructia unei structurii puternice la nivelul juniorilor.

Prin urmare, echipa nationala porneste ( sau a pornit, deja)pe drumul calificarii la Cupa Monidala 2015, din Anglia.Nu vreau sa fiu negativist, dar, avand in vederea maniera in care „Stejarii” s-au calificat la ultima editie a Cupei Mondiale, banuiesc ca viitoarea campanie nu va fi deloc, deloc usoara.

Calificarea chinuita obtinuta la editia din 2011 nu a fost o intamplare, ea ilustrand, cred eu, slabiciunea de ansamblu a rugby-ului nostru, atat la nivelul seniorilor cat sila nivelul juniorilor. Rezultatele nesatisfacatoare ale juniorilor din ultimii ani, culminand cu infrangerile recente suferite de selectionata U-18 , la Campionatul European, in fata Belgiei si Spaniei, confirma, din pacate, situatia ingrijoratoare a rugby-ului nostru juvenil.

Da, este adevarat, echipa U-20 a invins selectionata similara a Canadei, in doua meciuri de pregatire disputate la Shawnigan Lake si Langford, in Columbia Britanica. Au fost doua victorii frumoase care au rasplatit eforturile antrenorilor si jucatorilor. Victoriile au importanta lor si trebuie apreciate ca atare. Pentru Gorcioaia si coechipierii sai, victoriile din Canada au constituit doua succese importante.

Dar, in spiritul exigentei care ar trebui sa insoteasca procesul reconstructiei rugby-ului nostru, ar trebuisa recunoastem ca aceste doua victorii obtinute in doua meciuri amicale, de pregatire, nu pot contrabalansa esecurile suferite de juniori in competitiile internationale de nivel european la care tarile participante prezinta cele mai bune echipe.

Imi ingadui sa insist asupra aspectului rugby-ului juvenil deoarece in campania de calificare pentru Cupa Mondiala din 2015, juniorii trebuie sa joace rolul unei„ariergarde” care sa sustina echipa nationala. Va fi o campanie lunga, grea, in care vor exista, mai mult ca sigur, accidentari.  De aceea, este foarte important ca sistemul juniorilor sa poata propulsa cativa tineri care sa fie in masura sa faca pasul catre echipa nationala de seniori, pregatindu-se sa-i inlocuiasca pe „veteranii” care au luat parte in atatea si atatea „batalii” ale echipei nationale.

Fara o „ariergarda” capabila sa sustina efortul seniorilor, le va fi destul de greu „Stejarilor” sa poarte, cu succes, dificila batalie pentru calificarea la Cupa Mondiala din 2015.

Care va fi strategia pregatirii campaniei de calificare la Cupa Mondiala din 2015?

Pregatirea pentru calificarea la „summit”-ul din Anglia, reprezinta un proces care a fost declansat, tind sa cred, o data cu analiza participarii Nationalei la Cupa Mondiala din 2011.

Numirea antrenorilor si a consilierilor straini a constituit o prima faza din acest lung proces.A fost numit un nou colectiv  de tehnicienii romani – domnii Hari Dumitras, Eugen Apjok, Marius Tincu –completat de domnul Lynn Howells care ocupa pozitia de consilier al antrenorilor romani. Desigur, obiectivul major al staff-ului „tricolor” este calificarea la editia viitoare a Cupei Mondiale.

Fara indoiala, avand in vedere situatia framantata a rugby-ului nostru, cei trei antrenori se afla in fata unei provocari de mare anvergura. Dupa parerea mea, indeplinirea acestui obiectiv major depinde de numerosi factori, unul dintre acestia fiind strategiacare trebuie adoptata pentru a servi,cu succes si in mod eficient, campania de calificare.

Planificarea unei campanii de asemenea dimensiuni nu se poate realiza, cred eu, fara stabilirea unei strategii clare, care sa impleteasca ideile generale legate de directia de dezvoltare a rugby-ului romanesc cu identificarea prioritatilor pe termen scurt si pe termen lung ale Nationalei; o strategie care sa propuna solutii concrete, realiste, fezabile, pentru rezolvarea problemelor urgenteale rugby-ului nostru si ale echipei nationale.

Privind echipa nationala din aceasta persepctiva, mi se pare foarte interesant de urmarit care va fi strategia antrenorilor nostri cu  privire la pregatirea „Stejarilor” in vederea campaniei de calificare care va incepe anul viitor. Din cate cunosc, in calendarul competitionalal echipei nationale sunt cuprinse, in acest an, IRB Nations Cup si doua meciuri-test care vor avea loc la toamna (adversarii urmand a fi desemnati).

Prin urmare:

Ce rol va avea IRB Nations Cup in planul strategic al constructiei si consolidarii grupului care va lupta pentru calificarea la „summitt”-ul din 2015? Ce rol vor avea meciurile de la toamna, din noiembrie? Ce rol va ocupa, in acest plan strategic,  selectionata „Lupilor”, participanta la Amlin Challenge Cup?

Una dintre problemele antrenorilor nostri va fi sa gaseasca echilibrul intre dorinta de a testa noi jucatori si obtinerea unor rezultate convingatoare in meciurile din vara si de la toamna. In ce masura vor fi sacrificate rezultatele pentru a avea posibilitatea de a incerca jucatori tineri?

Avand in vedere aria relativ limitata de selectie, nu cred ca ne putem astepta la modificari spectaculoase in ceea ce priveste lotul „Stejarilor”.  Colectivul de antrenori se va bizui, probabil, pe nucleul echipei care a participat la Cupa Mondiala de anul trecut. Imprejurarile, insa, vor forta anumite schimbari. Marius Tincu, liderul si taloneur-ul echipei, s-a retras si nu va fi usor sa i se gaseasca un inlocuitor pe masura. Este de asteptat ca raspunderile si responsabilitatiile de lider(i) sa revina lui Cristian Petre si Ovidiu Tonita, cei mai experimentati jucatori ai echipei. Cei doi  „veterani”,  caliti in multe „batalii” ale Nationalei,vor trebui, insa, sa confirme ca poseda forta, energia si pasiuneade a conduce aceasta echipa pe drumul calificarii catre Cupa Mondiala din 2015.

Va fi folosita Cupa Natiunilor ca o ocazie de a arunca in lupta o echipa tanara si fara experienta, incercand jucatori noi, cu riscul de a pierde meciurile respective? Va exista, oare, intentia de a implementa o noua conceptie de joc? In ce masura are acest grup de jucatori motivatia, capacitatea fizica si tehnica de a absorbi si de a pune in practica ideile unui nou proiect de joc?

Cum vor fi abordate meciurile de la toamna? Vor fi testati tineri jucatori? Sau, se va juca cu ceea ce se va socoti atunci a fi „echipa de baza”, pentru a forta o posibila victorie care sa propulseze Romania mai sus de locul 18 pe care il ocupa in prezent in clasamentul mondial?

Este, probabil, mai usor sa sacrifici Cupa Natiunilor pentru a experimenta tactici de joc si de a testa jucatori noi, decat meciurile –test din noiembrie. Ramane, insa, de vazut ce strategie vor adopta antrenorii nostri.

Implementarea unui nou proiect de joc, experimentele tehnice si tactice, imbunatatirea fortei combinative, toate acestea nu se pot realiza peste noapte, necesita timp, pregatiri intense si, nu in ultimul rand, sansa unor meciuri internationale. Problema este ca antrenorii nostri nu au la dispozitie prea mult timp si prea multe meciuri. Trei meciuri  in cadrul IRB Nations Cup si doua meciuri internationale in toamna. Sunt aceste meciuri suficiente?Va putea acest grup de jucatori, de care multi s-au indoit si care a trecut prin perioade framantate, va putea, deci, acest grup sa (re)capete energia necesara pentru a impinge echipa nationala cat mai departe in lunga si dificila cursa a calificarii?

Rezultatele din acest sezon nu au fost multumitoare, dupa cum nici evolutia de ansamblu a echipei nu  avut darul de multumi. Am inteles ca Federatia evalueaza scurta activitate de pana acum a noilor antrenori si consilieri si va decide cine va ramane si cine va pleca. Nu cunosc rezultatele acestui proces de evaluare, dar, avand in vedere ca mai este doar o saptamana pana la inceperea turneului de la Bucuresti si nu a existat niciun comunicat al Federatiei in aceasta privinta, banuiesc ca nu se vor produce schimbari in staff-ul tricolor.

Importanta cruciala a acestei campanii de calificare nu consta doar in obtinerea dreptului de a participa la Cupa Mondiala din 2015; ci, mai ales, in capacitatea de a imbunatati, in mod semnificativ, starea generala a rugby-ului nostru prin solutionarea, intr-o mai mare masura decat s-a reusit pana acum,a problemelor de fond ale rugby-ului romanesc.

In mod evident, obiectivul principal ramane calificarea echipei nationale la Cupa Mondiala. Dar, planul strategic al campaniei de calificare nu poate sa nu includa si celelalte aspecte vitale ale rugby-ului nostru, precum formarea jucatorilor, formarea antrenorilor, fragilitatea structurilor rugbystice, juniorii, nivelul campionatului intern etc.

Si inainte de a incheia, as vrea sa fac cateva precizari:

Nu am pretentia de a impune standarde in ceea ce priveste evaluarea echipei nationale si a rugby-ului romanesc. Departe de mine gandul de a scrie aceste articole din postura de „judecator” al rugby-ului romanesc.

Imi permi tsa afirm, insa, ca rugby-ul nostru se afla intr-un moment de cumpana. De aceea, trebuie sa avem vointa si forta sa privim, intr-o maniera echilibrata, cu obiectivitate, realitatea rugby-ului romanesc, cu implinirile si neamplinirile sale; sa ne cunoastem foarte bine calitatile si defectele, lipsurile si slabiciunile.

In acest spirit, evaluarea si analizarea situatiei rugby-ului romanesc trebuie facute cu exigenta, in spiritul cultivarii competentei si valorii.

Nu am scris randurile de mai sus cu rea credinta, nici cu dorinta de a scoate in evidenta numaiaspectele negative ale rugby-ului nostru;si nici cu intentiade a denigra sau minimaliza eforturile si munca jucatorilor, antrenorilor si responsabililor federali.

Dar, cand echipa nationala ocupa locul 18 in ierarhia mondiala, un loc la coada celei de-a doua grupe valorice, iar echipele nationale de juniori au avut, in ultimii ani, rezultate mediocre in competitiile europene, atunci, este limpede faptul ca lucrurile nu merg bine in rugby-ul nostru.

Fiecare generatie isi scrie propria sa istorie.Fiecare generatie poarta pe umerii sai nu doar responsabilitatea rezultatelor de pe tabela de scor; ci, si responsabilitatea bucuriei, tristetii si emotiei suporterilor sai. Iar aceasta nu este putin lucru.

Fara a aluneca intr-un teatralism ieftin, fara accente emfatice,  bombastice, demagogice, ii doresc acestei generatii de jucatori, ii doresc acestei echipe care se pregateste pentru una dintre cele mai grele si mai importante campanii ale rugby-ului romanesc, sa fie capabila sa isi poarte responsabilitatile si sa isi scrie propria sa istorie intr-o maniera care sa insemne un mare pas inainte pentru rugby-ul romanesc.

Eugen Cionga
Toronto

 


Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC
01 Iun. 2016

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC

Astazi, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti, cu incepere de la ora 19.00, se disputa partida dintre selectionata Romania A si Crawshays Welsh RFC. ?Jocul face parte din planul echipei noastre...
Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax
30 Apr. 2016

Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax

Internationalul roman Vali Ursache si-a prelungit intelegerea contractuala cu echipa sa de club, US Oyonnax, pe o perioada de trei ani, dupa cum anunta site-ul oficial al gruparii franceze. Oyonnax...
Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper
26 Nov. 2014

Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper

Graham Rowntree, antrenorul Angliei cu inaintarea, a declarat ca ii vor acorda o atentie deosebita capitanului Australiei, Michael Hooper, in meciul de sambata de pe Twickenham.
Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari
07 Nov. 2014

Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari

Nationala Romaniei incepe sambata, 8 noiembrie, seria meciurilor test din acest final de an. Prima adversara este selectionata SUA, care a jucat deja weekendul trecut un meci istoric pentru ei,...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti