Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

2006 ? Un an decisiv pentru jucatori, dar si pentru antrenorii echipei nationale

2006 ? Un an decisiv pentru jucatori, dar si pentru antrenorii echipei nationale

     Fara a folosi cuvinte mari, imi permit sa afirm ca anul 2006 este un an crucial pentru rugby-ul romanesc, in general, si pentru selectionata nationala, in particular. Evident, cel mai important obiectiv il constituie obtinerea calificarii la Cupa Mondiala care va avea loc anul viitor,in Franta. Progresul echipei nationale aratat anul trecut, atat cat a fost, nu poate fi ignorat si ne indrituieste sa speram ca Socol si ai sai se afla pe drumul cel bun si ca vor reusi sa isi indeplineasca obiectivul. Este adevarat, selectionata noastra a dezamagit la turneul Toshiba Super Cup din Japonia, care a avut loc in primavara trecuta, dar a a avut o evolutie incurajatoare in ultimele meciuri ale sezonului 2005, sustinute impotriva Canadei si Irlandei. Partidele care vor decide calificarea nu vor fi deloc usoare, deoarece Georgia, Portugalia si Rusia sunt adversari dificili, pentru care miza acestor meciuri va fi la fel de importanta ca si pentru echipa noastra- prezenta la Mondialul francez – si care, cu siguranta, nu vor face niciun cadou „Stejarilor”.
     Extrapoland aceasta scurta introducere in planul procesului de reconstructie a rugby-ului romanesc, si avand in vedere situatia dificila in care se afla sportul cu balonul oval in tara noastra, mi se pare potrivit sa subliniez importanta responsabilitatii pe care o au cei mai buni jucatori ai Romaniei, in calitatea lor de componenti ai echipei nationale, fata de rugby-ul romanesc si fata de fidelii sai suporteri. „Traversarea desertului”, inceputa, cu cativa ani in urma, sub comanda capitanului Romeo Gontineac, continua, iar povara acestei insemnate responsabilitati apasa, in primul rand, pe umerii actualei generatii de jucatori care reprezinta culorile Romaniei. Ei sunt aceia care, prin evolutia lor in teren, infruntand adversari incomozi, vor face ca rugby-ul nostru sa urce (sau sa coboare) o treapta, sau mai multe, in ierarhia mondiala. Rolul lui Sorin Socol si al colegilor sai este, asadar, crucial, deoarece, in ultima instanta, jucatorii sunt aceia care vor impinge in gramada, vor placa, vor castiga (sau pierde) baloane pretioase in tuse, vor marca (sau rata) eseuri decisive, vor transforma (sau rata) loviturile de pedeapsa, drop-golurile, ei sunt, deci, cei care vor trebui sa inscrie punctele victoriilor atat de necesare.
     Desigur, victoriile sunt si vor fi extrem de importante pentru ca, in ochii celor care conduc rugby-ul mondial, ele vor reprezenta masura progresului inregistrat de Romania. Dincolo, insa, de aceste necesare victorii, mi se pare extrem de important ca jucatorii nostri sa fie patrunsi de profunzimea ideii ca frumusetea provocarii cu care se confrunta nu consta numai in scorul favorabil inscris pe tabela de marcaj, ci, mai ales, in insemnatatea acestor potentiale izbanzi in contextul extrem de dificil al reconstructiei rugby-ului romanesc. Efortul, progresul si realizarile jucatorilor de astazi – atat cat sunt si vor fi - vor ajuta enorm dezvoltarea si consolidarea rugby-ului romanesc de maine.
     In acelasi timp, vorbind despre responsabilitate, sa recunoastem faptul ca responsabilitatea nu apartine doar jucatorilor. Ci, si antrenorilor lor. Prin urmare, 2006 va fi un an „de foc” nu numai pentru jucatori, dar si pentru antrenorii selectionatei nationale a Romaniei. Pentru ca Robert Antonin si staff-ul sau tehnic trebuie sa pregateasca echipa nationala in asa fel incat aceasta sa realizeze, la Cupa Mondiala, saltul valoric atat de asteptat de iubitorii rugby-ul nostru. Iar pregatirea de baza a acestui salt „mortal” al rugby-ului romanesc, se va face in acest an, „Mondialul” din 2007 urmand sa reprezinte concretizarea progresului din ultimii ani. Antonin si asistentii sai sunt „navigatorii”care trebuie sa conduca cu talent (da, talent, pentru ca talentul nu este un atribut doar al jucatorilor) si maiestrie, „corabia” rugby-ului romanesc prin apele involburate ale Planetei Ovale, ducand-o – speram - catre tarmuri pe care „Tricolorul” romanesc nu le-a atins inca. Am incredere ca experienta antrenorilor francezi va ajuta, in mod esential, progresul „Stejarilor”, imbogatind cultura echipei nationale si a rugby-ului romanesc.
     Cu toate ca scopul articolului de fata nu este de a face o analiza a evolutiei echipei nationale in anul ce a trecut, as vrea, totusi, sa ma opresc asupra catorva aspecte tehnice. Referitor la compartimentele de joc, mi se pare ca, in privinta inaintarii, antrenorii echipei nationale au la dispozitie toate „ingredientele” necesare pentru a prezenta la Cupa Mondiala - in ipoteza, asteptata si mult dorita, a calificarii - o gramada de valoare, capabila sa se bata de la egal la egal cu orice adversara din lume. Dupa cum am mentionat in randurile de mai sus, jucatorii poarta, fara indoiala, o mare responsabilitate, dar este datoria si responsabilitatea antrenorilor de a alcatui din aceste „ingrediente” cea mai buna „compozitie” posibila pentru a arunca in lupta o inaintare de calibru international. Dupa multi (prea multi!)ani de mediocritate, echipa nationala dispune, in fine, de o linia intai foarte puternica. Petru Balan a atins, dupa parerea mea, maturitatea unui pilier de talie mondiala, Marius Tincu este un taloneur de nadejde cu o prestatie excelenta in joc deschis, iar „Pepe” Toderasc a demonstrat un progres substantial, etaland o forta de luat in seama pe partea dreapta a gramezii. Antrenorii beneficiaza, deci, de o linia intai de valoare ridicata care poate constitui fundatia solida pe care sa va sprijini intreaga structura a gramezii.
     Zabovind inca putin asupra jocului inaintarii, as dori sa repet o idee pe care am mai exprimat-o, cu alta ocazie, in paginile electronice ale acestui site, si anume ca gramada noastra este, in momentul de fata, o combinatie eterogena a diferitelor stiluri reprezentate de cluburile la care evolueaza jucatorii titulari: stilul „Pau”, stilul „Agen”, stilul „Biarritz”, stilul „Perpignan”, stilul „Tarbes” etc.. Potentialul, mai mult decat promitator, aratat de inaintare reprezinta un moment favorabil pentru echipa nationala, moment care nu trebuie ratat. In aceasta conjunctura, rolul antrenorilor devine de o importanta capitala pentru ca ei sunt aceia care trebuie sa transforme opt individualitati intr-un bloc de „granit”, omogen, solid, capabil sa tina piept oricarui adversar. De aceea, mi se pare ca cea mai mare provocare cu care se confrunta Daniel Santamans, antrenorul inaintarii, este convertirea fortei individuale reprezentata de fiecare inaintas intr-o forta colectiva care sa transforme pachetul intr-o gramada redutabila, conferindu-i, in acelasi timp, o identitate proprie.
     Facand observatia ca gramada ne ofera suficiente motive de multumire si speranta, sa nu ne entuziasmam prea repede si sa nu uitam faptul ca sunt inca multe lucruri de perfectionat in jocul gramezii. Nu vreau sa intru in detalii, dar unul dintre cele mai importante aspecte care merita o atentie deosebita din partea antrenorilor nostri este imbunatatirea, in mod semnificativ, a jocului in margine. Fiecare echipa de frunte are un jucator care joaca rolul de lider al tusei: Africa de Sud il are pe Victor Matfield, care este, probabil, cel mai bun „saritor” din lume, Noua Zeelanda pe Chris Jack, Franta pe Fabien Pelous, Irlanda pe Malcolm O’Kelly, Tara Galilor pe Robert Sidoli. La fel ca si aceste mari echipe ale lumii, si formatia noastra are nevoie de un adevarat lider in acest sector de joc, iar Sorin Socol si Cristian Petre, in primul rand, trebuie sa isi asume o asemenea responsabilitate. Fara o tusa eficienta si fara un jucator cu o prezenta impunatoare in margine, capabil sa domine tusa si sa contreze, in mod eficace, pe saritorii adversi, jocul inaintarii noastre va fi lipsit de o componenta fundamentala, lipsa care o va impiedica sa atinga nivelul de joc al unei gramezi de talie internationala.
     Desigur, staff-ul tehnic are un rol major de indeplinit in acest proces, si indraznesc sa afirm ca tocmai in astfel de situatii se vede „vâna”adevaratilor antrenori. Priceperea unui tehnician consta, dupa parerea mea, in capacitatea sa de a „scoate” ceea ce e mai bun dintr-un jucator si de a pune in valoare calitatile fiecaruia in cadrul unei anumite conceptii de joc, conceptie care se potriveste cel mai bine spiritului, personalitatii si culturii echipei respective. Aceasta constituie, in opinia mea, o alta mare incercare a antrenorului Santamans si, sper din tot sufletul, ca el se va ridica le nivelul acestei responsabilitati.
     Al doilea aspect important care merita sa fie discutat este conditia fizica a echipei nationale. In meciul cu Irlanda, s-a vazut limpede ca echipa noastra nu poate juca 80 de minute in acelasi ritm sustinut, in a doua repriza observandu-se o cadere fizica ingrijoratoare. Din nou, fara a diminua responsabilitatea jucatorilor, cred ca este datoria antrenorilor sa puna la punct pregatirea fizica a echipei. Majoritatea titularilor joaca in campionatul francez, iar echipele de club din Hexagon pun un accent deosebit pe conditia fizica. Prin urmare, la nivel individual este de asteptat ca „francezii” nostri sa se prezinte la lot cu o buna pregatire fizica. Situatia jucatorilor din tara este diferita, pentru ca volumul de efort necesitat de campionatul intern este mult mai scazut, iar aceasta reprezinta un mare dezavantaj in ceea ce priveste coeziunea lotului. In aceste conditii, sigur ca nu este usor sa aduci toti jucatorii la acelasi nivel, iar din acest punct de vedere, pregatirea jucatorilor la cluburile din tara capata o importanta deosebita. In privinta „stranierilor”, insa, antrenorii nostri nu ar trebui sa aiba probleme in ceea ce priveste pregatirea fizica de baza.
     Evident, lucrurile par simple pe hartie, si este usor pentru mine sa scriu aceste consideratii teoretice. Cand jucatorii sosesc la pregatirile lotului, fiecare de la un alt club, lucrurile nu sunt, insa, chiar asa de simple, iar sarcina antrenorilor nu este chiar usoara. Stiu, si de aceea nu ma astept ca antrenorii sa faca minuni in ceea ce priveste perfomantele echipei nationale a Romaniei. Ideea pe care vreau sa o subliniez, insa, este urmatoarea: la Cupa Mondiala din 2003, din Australia, echipa noastra nu s-a aratat capabila sa joace trei meciuri grele, in ritmul cerut de o asemenea competitie, cedand net, din punct de vedere fizic, dupa prima partida cu Irlanda; in 2007 – in ipoteza in care totul merge bine si ne calificam – echipa noastra ar trebui sa demonstreze un progres substantial in ceea ce priveste conditia fizica, dovedind ca poate juca toate cele 80 de minute ale unui meci, si nu doar o repriza sau o partida.
     Bineinteles, echipa Romania nu poate avea o evolutie buna la Mondiale fara contributia „treisferturilor”. Nu ma pot pronunta asupra potentialului liniei noastre de treisferturi doar prin prisma evolutiei din meciul cu Irlanda. Ar fi nedrept, deoarece o zi slaba nu reflecta neaparat adevarata valoare a jucatorilor. Nu sunt sigur, insa, ca evolutia din meciul de la Dublin poate fi pusa numai pe seama unei zile slabe si ma tem ca exista, totusi, probleme de fond la nivelul liniei de treisferturi. Criticii are putea spune ca acesta nu este un lucru nou, traditia rugby-ului romanesc bazandu-se pe cultura jocului de gramada. Adevarat, sa ne aducem aminte, in anii in care echipa noastra juca de la egal la egal cu marile echipe ale lumii, se spunea ca Romania joaca in „zece jucatori”. Asta nu inseamna ca era si bine. Bineinteles, Romania nu va juca niciodata ca Franta, dar lucrurile se pot schimba in bine si pentru noi. In rugby-ul modern, nicio echipa nu poate patrunde si nu se poate mentine in elita mondiala, bizuindu-se numai pe forta inaintarii sau numai pe magia „treisferturilor”. Romania nu face exceptie de la aceasta regula, asa incat, antrenorii lotului au in fata o sarcina dificila in ceea ce priveste formarea unei linii de treisferturi competitive la nivel international. Aparitia unui jucator ca Fercu este datatoare de sperante, talentul sau putandu-l propulsa ca pe un viitor lider al „cavaleriei usoare” romanesti.
     Lasand deoparte aspectelor tehnice legate de pregatirea „treisferturilor”, una dintre ideile fundamentale careia antrenorii nostri, nu doar cei de la nationala, ci, mai ales cei de la cluburi, trebuie sa-i acorde o atentie deosebita este, in opinia mea, cultivarea mentalitatii jucatorilor de treisferturi de a avea o initiativa creatoare, de a avea increderea ca ei pot face diferenta in teren, si de a nu se considera doar un „accesoriu” necesar al gramezii, multumindu-se, intr-o oarecare masura, sa evolueze in umbra inaintasilor.
     Revenind la importanta acestui an 2006, imi doresc ca stilul de joc si exprimarea in teren a echipei Romaniei sa poarte, alaturi de pecetea talentului jucatorilor sai, si amprenta personalitatii antrenorilor care o pregatesc. Daca jucatorii sunt creatorii din teren, atunci antrenorii sunt creatorii din afara terenului. In acest an, echipa nationala are nevoie, mai mult decat oricand, de experienta, talentul, priceperea, forta creatoare, strategia, viziunea si cultura antrenorilor ei.
     Prin urmare, sper ca anul 2006 sa insemne „iesirea la rampa” a antrenorilor selectionatei Romaniei si sa insemne prologul unor momente importante pe care ei, antrenorii, le vor crea, impreuna cu jucatorii lor, la marea „receptie” rugbystica din 2007.
    
     Eugen Cionga – Toronto
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC
01 Iun. 2016

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC

Astazi, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti, cu incepere de la ora 19.00, se disputa partida dintre selectionata Romania A si Crawshays Welsh RFC. ?Jocul face parte din planul echipei noastre...
Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax
30 Apr. 2016

Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax

Internationalul roman Vali Ursache si-a prelungit intelegerea contractuala cu echipa sa de club, US Oyonnax, pe o perioada de trei ani, dupa cum anunta site-ul oficial al gruparii franceze. Oyonnax...
Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper
26 Nov. 2014

Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper

Graham Rowntree, antrenorul Angliei cu inaintarea, a declarat ca ii vor acorda o atentie deosebita capitanului Australiei, Michael Hooper, in meciul de sambata de pe Twickenham.
Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari
07 Nov. 2014

Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari

Nationala Romaniei incepe sambata, 8 noiembrie, seria meciurilor test din acest final de an. Prima adversara este selectionata SUA, care a jucat deja weekendul trecut un meci istoric pentru ei,...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti